Dragă prietene, Sper că această scrisoare te găsește bine și că viața îți surâde. Am simțit nevoia să-ți scriu astăzi pentru că am observat ceva care m-a tulburat profund.Am văzut că ai început să te îndepărtezi de ea, că nu mai petreceți atât de mult timp împreună și că nu mai acorzi aceeași atenție ca înainte. Și asta mă face să mă întreb: fără ea, există ceva?Dumnezeu fără noi rămâne tot Dumnezeu. Noi fără Dumnezeu suntem nimic. Aceste

Draga mea,Sunt aici, in fata hartiei albe, incercand sa-mi exprim dragostea pentru tine prin cuvinte si metafore. Imi vine in minte imaginea unui copac batran, cu radacini adanci si ramuri late si pline de frunze verzi, care se intind spre cer. Copacul reprezinta dragostea noastra, care a crescut si s-a inradacinat in timp, avand puterea de a ne face sa simtim ca suntem la adapost sub coroana sa larga si protectoare.Dar, asa cum orice copac are

Draga mea,Imi pare atat de rau ca nu suntem impreuna, ca nu am fost niciodata si ca poate niciodata nu vom fi. Chiar daca suna dureros, asa este realitatea, si trebuie sa acceptam asta. Dar trebuie sa stii ca in ciuda tuturor obstacolelor, dorinta de a fi cu tine a fost una dintre cele mai puternice dorinte pe care am avut-o vreodata.Cu tine mi-am imaginat o viata plina de aventuri, de rasarituri si apusuri, de conversatii lungi si de tacere, de

Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea. Nu după o aşa revedere.. Îţi scriu cu un curaj nemărginit, ştiind că nu vei citi niciodată. Cuvinte îţi tot dau, am destule, chiar dacă nu le vrei, nu le cauţi, nu mă cauţi, nu mă vrei.. Nu ştiam cum să-mi ţin privirea. Să mă uit în ochii tăi? Iar buzele să ia forma unui zâmbet

Îmi aduc aminte de fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus de când am plecat. Mi le amintesc pe toate, rostite sau ascunse în suflet, scrise sau pierdute. Le am pe toate.. De greutatea unora m-am speriat până şi eu.. Şi de ale tale, dar şi de ale mele. Am iertat. Am iertat cu sufletul uşor. Am aşteptat însă să faci tu primul pas. Tu, pentru că ale tale cuvinte au săpat aşa în al meu. Iar gropile de acolo ne-au tăiat drumurile. Am aşteptat cu

Draga mea, ştiu că îţi doreai de la mine, de ceva vreme, cuvinte, stări, emoţii şi rânduri redate tot prin cuvinte. Eu am aşteptat cuminte, aşa cum fac de fiecare dată, mi-am adunat cuvintele în vârfurile degetelor, le-am învăţat să-ţi scrie un mic şi timid „Nu mă uita..”. Te-am găsit, mai bine zis te-am lăsat, în ultima noapte de vară, o copilă mai măricică, mai schimbată, cu ochii pline de lumini şi zâmbete, cu un suflet mai copt. Nu mai erai

Nu te voi uita niciodată Se întampla în viață să iubești dar să fii rănit ... îți iei viața de la capăt, vrei să uiți tot, dar amintirile sunt mereu în inima ta amintindu-ți că iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferință . Acum e tîrziu, să mai adaug ceva la tot ce a fost frumos … sau depănat atîtea amintiri, atîtea gînduri frumoase, atîtea clipe minunate într-un timp așa de scurt încat mi-a amuțit gîndul printre

Te iubesc! Te iubesc! Cel mai frumos gând, în orice moment al zilei, în orice situaţie, în orice împrejurare! Te iubesc atunci când eşti aşa linistit, calm şi iubitor. Te iubesc atunci când îmi oferi acea îmbrăţişare caldă, acel sărut specific ţie si toată iubirea ta necondiţionată; chiar si atunci cand imi povestesti lucruri banale, te ascult cu cea mai mare placere. Eşti atât de adorabil cu ochii tăi verzi minunaţi, cum mă privesc cu atâta

Mi-e dor de o îmbrățișare... Atunci când trăim un moment drag, ne place să-l împletim într-o îmbrăţişare. Prin îmbrăţişare se transmit sentimente pe care cuvintele nu le pot rosti. O îmbrăţişare sinceră, curată, caldă, se simte imediat, deoarece are puteri vindecătoare, poate lecui dureri din suflet, de multe ori. Când inima ţi se încălzeşte de îmbrăţişarea iubirii, aproape pluteşti, trupul ţi se topeşte în braţele celuilalt şi farmecul unei

- Cred că e mai bine să ne despărțim... - Da, poate ai dreptate, i-am răspuns. Ea m-a privit în ochi, apoi s-a întors în cameră. Eu am rămas pe balcon, fumând din ultima țigară. Când m-am dus și eu în cameră, ea își împacheta lucrurile. Atunci am simțit că lumea mea se prăbușește. Voiam să îi arunc tot din bagaj, să încui ușa și să nu o las să plece, dar știam că îi fac mai mult rău. Și deja am rănit-o prea mult. Mi-am făcut curaj și m-am așezat

Vita Sackville-West către Virginia Woolf, 1927: „Am devenit doar un lucru care o vrea pe Virginia. Ți-am compus o scrisoare frumoasă în orele de coșmar ale nopții, dar acum a dispărut: îmi este dor de tine, într-un mod cât se poate de simplu, disperat și uman. Tu, cu toate scrisorile tale neproaste, nu ai scrie niciodată o frază atât de elementară; poate că nici nu ai simți-o. Și totuși cred că vei fi sensibilă la un mic spațiu. Dar l-ai îmbrăca

Lipsește ? .. - Lipsește! .. - Deci de ce nu scrii? .. - Mă tem că nu vei răspunde, mă tem că nu vei auzi. - Nu este prost să te plictisești și să-ți fie frică? .. În două rânduri despre principalul lucru , despre sentimente de recunoscut ... - Probabil prost, probabil ciudat, probabil un laș - Mi-e teamă de principalul lucru. Mi-e teamă că o vei respinge, că vei spune: „Totul este mort!” - și deodată speranțele se șterg ca o radieră. - Ascultă,