Iartă-mă că te-am iubit,
03.11.2021 38 0 msbook5

Iartă-mă că te-am iubit,

Amintiri, Istorioare
Favorite
    Să iubești înseamnă că Dumnezeu sau cineva din univers a decis să îți tatueze mintea și inima, gândurile și suflările cu chipul unui alt om în diverse ipostaze. E un tatuaj permanent ce în ciuda tatuajelor exterioare, nu doare la imprimare, ci începe să doară cu timpul, când tu sau cineva din jurul tău încearcă să îl scoată de acolo, fără voia lui. Așa că, dacă ai iubit, păstrează în sufletul tău acei oameni, însă nu le permite să fie mai mult decât un simplu tatuaj, mărturie a acțiunilor din trecut din care poți învăța pe viitor. Nu le da șansa de a mai exista în realitatea ta de zi cu zi, sub formă de personaje ale propriilor tale scenarii, așa cum au fost cândva.

Iartă-mă că te-am iubit,
Iartă-mă de te-am mințit,
Iartă-mă c-am existat,
Iartă-mă că te-am presat,
Iartă-mă căci și eu încerc,
Să mă iert!


    E cazul să plec pentru mine. Îmi e dor de mine când cel mai important om din viața mea sunt chiar eu. Îmi e dor de clipele când muzica, arta, filmele, viața la un loc erau speciale doar prin existență și nu prin trezirea de amintiri. Mi-e dor să zâmbesc pentru lucruri mărunte și nu pentru oameni... Mi-e dor așa de... de viață cum e ea... De ploaie, de fulgii de nea, de soare, de clădiri și de tot ce e tangibil. Mi-e dor să nu îmi mai fie dor. În viața trebuie să știm când să plecăm. Pentru că, dacă suntem nefericiți, putem fi nefericiți și singuri. Dar, dacă vom fi nefericiți alături de cineva, atunci nu vom fi doar nefericiți, ci și fără libertatea de a ne manifesta nefericirea.


   Mă uit la stele căci nu înțeleg de ce oamenii sunt atât de fascinați de ele. Mă uit deja la stele de câteva zile sau poate luni... cine mai știe? Mă uit la stele și, de când le privesc așa, seară de seară, am observat că nu regăsesc decât vreo cincisprezece care apar negreșit. Restul cred că dispar și în locul lor se arată altele noi. Exact cum se întâmplă și cu oamenii... Unii rămân mereu în viața noastră. Atât de constanți ca și când, dacă viața e înnorată și nu îi vedem, știm sigur că sunt acolo. Alții apar și dispar doar de dragul de a umple pe ici - colo niște locuri rămase goale.


Nu întotdeauna ne găsim acolo unde ne-am pierdut. De multe ori, crezând că nu mai existăm precum cândva, avem tendința să ne igonorăm inconștient. Și întorcându-ne la originile pierderii ne pierdem iar și iar până ce, în final, ajungem să uităm drumul înapoi și către puținul care mai rămăsese din noi și să ne pierdem definitiv și irecuperabil. Dacă ne pierdem pe noi înșine, uneori trebuie să mergem înainte și să nu privim în urma noastră. Poate că un alt „eu” ne-ar ajuta mai mult decât acel vechi „eu” care ne-a târât prin mocirla suferinței și a pierzaniei. Uneori e nevoie de curaj, alteori de acceptare. Uneori trebuie să ne declarăm învinși doar pentru a ne permite să nu pierdem fărâma de putere necesară pentru a renaște înainte ca bătăliile vieții să ne doboare complet. Uneori trebuie să acceptăm să trăim fără ceva, alteori sa învățăm să trăim cu prea mult. Uneori picăm și e normal. Ne ridicăm și asta e normal din nou. Să rămânem constanți nu înseamnă neapărat că trăim, ci doar că existăm. Să pleci, uneori, e absolut necesar, în timp ce să te întorci e doar o alegere.
Comentarii (0)
Add comment
Lasă un coment
Draga Petru Alexandru...  Rămâi cu bine! Adio!
Draga Petru Alexandru, Am decis să îți scriu ultima scrisoare la care m-am gândit de nenumerate ori cum aș putea să mă asigur că o citești. Aș vrea să știi că această
Acum... iartă-mă că te-am iubit! Dar tu ?
Te-am cunoscut într-o zi de toamnă. Mi-aduc aminte și acum că te-am perceput ca fiind mult prea imperfect pentru mine. Dar ce so vezi, când vrei câteodată să te
Rugăciune pentru vindecarea rănilor produse de moștenirile grele
Vă simțiți copleșiți de probleme și credeți că sunteți și sub influența unui blestem? Citiți cu toată încrederea această rugăciune, despre care se spune că dezleagă
Să nu spui niciodată „o să-l pedepsească Dumnezeu”, nu vă daţi seama, dar asta pângăreşte sufletul
Părinte, vă amintiţi cazul acela despre care ne-aţi vorbit, care s-a petrecut pe pod, în gara din Halkida? – Unii oameni nu pot pricepe [că nu trebuie] să spui niciodată
Dragă inimă
Dragă inimă
Dragă inimă
13.01.20 Amintiri, Istorioare
Bună dragă inimă, îți scriu ție, cea care mă aștepți, de ce mă sufoci cu căldură și îmi strîngi sufletul în menghină,ce aștepți de la mine, care e menirea mea, cum să
лучший сайт где можно скачать шаблоны для dle 12.0 бесплатно