Povestea unei femei care a lăsat bărbatul iubit pentru unul bogat

     Eu, D., l-am cunoscut pe EL. F. este și a fost mereu diferit de ceilalți, înțelegător, dar cam încăpățânat. Ne-am iubit, încă îl iubesc. Dar să lupt mereu, în stilul meu... Am obosit. Au fost patru ani și jumătate (copilărești, dar sinceri) până când am decis să facem mai mult pentru viitorul nostru.

     Și a fost cea mai proastă decizie, ne-a îndepărtat, ne-a făcut suspicioși, și când am analizat situația, am realizat că mă zbăteam ca peștele pe uscat, fără rost. Mi-am asumat rolul de iubit și de iubită... am dominat, crezând că e calea cea bună, că eu pot oferi totul fără să primesc ceva în schimb, dar în sinea mea muream să am un bărbat care să mă protejeze, „sa fie bărbat”, să nu mă preocup de altele.

   Dar nu am observat câte accepta pentru mine și nu vedeam puținul lui în contribuția la viața noastră împreună. Eram prea egoista și mândră. Și fără cap și minte. Într-o zi, din disperare, am ieșit la cină cu altcineva. Și de atunci (mai exact, de un an) mă lupt ca o idioată cu sufletul meu. Am vrut un bărbat, acum îl am, dar nu am imente, libertate. Am alergat după un ideal și am pierdut miile de calități ale lui F. Iar întrebarea pe care mi-o pun (și pe care v-o puneți, poate, mulți dintre voi) este: De ce nu lupt pentru F.? Nu știu, mă doare sufletul, mă mint singură pe mine... dar o fac în sinea mea. Am fost o proastă că m-am lăsat dusă de val, de situația financiară... Ehe, la ce îmi folosesc poșete de sute de euro și viața de lux prin restaurante????? Știu, sunt o scorpie nebună și mercantilă. Și doare, și nu am cui să îi povestesc cât de mult sufăr. Poate asta e pedeapsa mea pentru că m-am vândut ieftin. 

     Cine zice că bărbații sunt toți la fel? Eu am avut unul diferit, dar eu am fost la fel ca toate femeile. Nu știu cât de interesantă e situația mea. O situație când femeia greșește enorm, când femeia cere acel vin ieftin să îl bea pentru un om scump pe care l-a pierdut. Așa este. Lăsăm cel mai drag om pentru o iluzie, pentru dorințe, pentru povești efemere. Apoi regretăm, apoi suferim, apoi vrem să întoarcem timpul înapoi. Și înțelegem că nu prea ai ce mai întoarce. Dar oare pentru ce există viață, pentru ce există dragoste și pentru ce există omul iubit? Răspunzând la întrebări, să înțeleagă fiecare că viața e una, dragoste adevărată e atât de puțină, iar oamenii iubiți sunt unici pentru noi.