Dulce împăcare
Scrisori de dragoste
Favorite
🤗Îmi aduc aminte de fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus de când am plecat. Mi le amintesc pe toate, rostite sau ascunse în suflet, scrise sau pierdute. Le am pe toate.. De greutatea unora m-am speriat până şi eu.. Şi de ale tale, dar şi de ale mele.
Am iertat. Am iertat cu sufletul uşor. Am aşteptat însă să faci tu primul pas. Tu, pentru că ale tale cuvinte au săpat aşa în al meu. Iar gropile de acolo ne-au tăiat drumurile. Am aşteptat cu sufletul la gură, am scris ca să vezi că nu te-am uitat, că am început să lupt, să-mi fac un alt drum, ţi-am scris să mă uiţi. Am păşit sigură pe mine. Ştiu drumul iertării. Mi-l construisem în gând şi suflet de atâtea ori..
Am învăţat că durerea celui care răneşte poate fi mai mare decât a celui rănit. Îmi pare rău dacă am făcut să doară. Dacă te-a durut mai rău ca mine..
Ceva din suflet îmi spune că mi-ai citit şi păstrat acele cuvinte strigate. Ceva îmi spune că au ajuns la tine. Ceva nu mă lasă să cred altceva. E ceva în ochii tăi.. Sunt schimbaţi, sunt mai albaştrii, dar sunt mai trişti, mai maturi. Te-ai shimbat. Nu mai eşti acelaşi copil.. Eşti tu, dar cu părţi schimbate, schimbate mult. Parcă nu te mai cunosc acum..
Mă plimbam cu tine prin parc (doar cu tine mi-am făcut curaj să văd pentru prima dată parcul toamna asta) şi mă gândeam la noi copile, la generală, la vară, dar şi la marea ceartă. La ce a fost şi la ce a mai rămas.. Nu ţi-am mai simţit la fel pietrele de râu. Încerc să le ascunzi după poarta sufletului. Încerci să-mi vinzi fericire..
Ştiu că acel copil care mi-a spus să nu mai scriu, că nu e de mine şi multe altele, nu-şi mai are loc în ochii albaştrii. Eu cred în tine şi te iubesc cu forţa sufletului. Ce bine că eşti!
Am iertat. Am iertat cu sufletul uşor. Am aşteptat însă să faci tu primul pas. Tu, pentru că ale tale cuvinte au săpat aşa în al meu. Iar gropile de acolo ne-au tăiat drumurile. Am aşteptat cu sufletul la gură, am scris ca să vezi că nu te-am uitat, că am început să lupt, să-mi fac un alt drum, ţi-am scris să mă uiţi. Am păşit sigură pe mine. Ştiu drumul iertării. Mi-l construisem în gând şi suflet de atâtea ori..
Am învăţat că durerea celui care răneşte poate fi mai mare decât a celui rănit. Îmi pare rău dacă am făcut să doară. Dacă te-a durut mai rău ca mine..
Ceva din suflet îmi spune că mi-ai citit şi păstrat acele cuvinte strigate. Ceva îmi spune că au ajuns la tine. Ceva nu mă lasă să cred altceva. E ceva în ochii tăi.. Sunt schimbaţi, sunt mai albaştrii, dar sunt mai trişti, mai maturi. Te-ai shimbat. Nu mai eşti acelaşi copil.. Eşti tu, dar cu părţi schimbate, schimbate mult. Parcă nu te mai cunosc acum..
Mă plimbam cu tine prin parc (doar cu tine mi-am făcut curaj să văd pentru prima dată parcul toamna asta) şi mă gândeam la noi copile, la generală, la vară, dar şi la marea ceartă. La ce a fost şi la ce a mai rămas.. Nu ţi-am mai simţit la fel pietrele de râu. Încerc să le ascunzi după poarta sufletului. Încerci să-mi vinzi fericire..
Ştiu că acel copil care mi-a spus să nu mai scriu, că nu e de mine şi multe altele, nu-şi mai are loc în ochii albaştrii. Eu cred în tine şi te iubesc cu forţa sufletului. Ce bine că eşti!
Comentarii (0)
Top Șapte poezii de dragoste de Mihai Eminescu Atât de fragedă „Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele
Drag fost om drag, obişnuiam să te numesc cea mai bună prietenă, cel mai bun confident pentru suflet. Acum eşti doar un om, un simplu om; departe de mine şi de sufletul
Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum.
Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea.
Draga mea, ştiu că îţi doreai de la mine, de ceva vreme, cuvinte, stări, emoţii şi rânduri redate tot prin cuvinte. Eu am aşteptat cuminte, aşa cum fac de fiecare dată,
Top Șapte poezii de dragoste de Mihai Eminescu Atât de fragedă „Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele
Drag fost om drag, obişnuiam să te numesc cea mai bună prietenă, cel mai bun confident pentru suflet. Acum eşti doar un om, un simplu om; departe de mine şi de sufletul
Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum.
Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea.
Draga mea, ştiu că îţi doreai de la mine, de ceva vreme, cuvinte, stări, emoţii şi rânduri redate tot prin cuvinte. Eu am aşteptat cuminte, aşa cum fac de fiecare dată,