Iubirea este totul și asta este tot ce ştim despre iubire Mulți discută și filosofează pe tema iubirii, dar puțini știu ce este cu adevărat și încă și mai puțini se raportează corect la ea. Când spun „iubire”, oamenii nu mai văd nimic. Iubirea a devenit doar o noțiune abstractă, fără să mai poarte în ea semnificații profunde. Să ne gândim: ce este, de fapt, iubirea? Numai câte definiţii, posibile şi imposibile, am citit - chiar şi în dicţionare,

—“moșule, cred că a venit timpul să-ți scriu și eu. nu știu ce să-ți cer prima dată. poate că sunt prea multe lucruri care îmi vin în minte. aș începe prin a-ți mărturisi că mi-aș dori să pui un zâmbet și o speranță în sufletul fiecărui copil și tuturor mamelor care-i veghează zi de zi. te-aș mai ruga să ștergi lacrimile de pe chipurile brăzdate de ani ale părinților și bunicilor care își ațintesc privirea spre ulițe așteptând să vină acasă

A nins in alb si indelung!Admiram pe geam metsmorfozele din natura si fără să vreau ma gandeam la tine!Pe unde esti,ce faci? De ce nu esti langa mine Iarna este anotimpul meu de suflet,dar fara tine devine o toamna plangacioasă Te am visat pe un cal alb inaintand greu prin troiene ,care te au zăbovit si nu ai mai ajuns la mine! Scrie mi dacă esti bine?Astept pe un fulg de nea sctisoarea ta, Sunt prea multe ispite in drumul tau ce prelungesc

Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare, alunecoase ,misterioase... Imaginația mea stă aprinsă. Acum pe ecranul celest apar niște cerbi și căprioare într- o îndelungată alegare, apoi totul se schimbă cronometric aproape, parcă la un semn invizibil puful norilor se lărgește, se alungește, se schimbă și apare un bătran cu

13 decembrie 1918 Astăzi, de dimineață, am plecat la curs, pe strada Ion Câmpineanu. În intersecția care acum 102 ani a fost martora unuia dintre cele mai înspăimântătoare masacre ale Armatei Române era liniște. O liniște nevinovată, senină, ca sufletele celor uciși pentru că cereau dreptate socială și pâine. Oamenii voiau să-i reamintească regelui acele promisiuni pe care le-a făcut în preajma bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti și Oituz. La

Scrisoare pentru tatăl copilului meu: „Te iert, chiar dacă ai ales să ne părăsești” Te iert. Și probabil că vei avea mereu un loc special în inima mea, în ciuda faptului că ai ales să ne părăsești. Eram singură în baie în momentul în care pe primul și singurul test de sarcină pe care l-am făcut, au apărut cele două liniuțe. Suspinam în timp ce mă uitam la testul pozitiv și mă gândeam „oare cum o să-i spun”? Cumva eram deja pregătită pentru orice

Drag fost om drag, obişnuiam să te numesc cea mai bună prietenă, cel mai bun confident pentru suflet. Acum eşti doar un om, un simplu om; departe de mine şi de sufletul meu. Nu ai fost niciodată atât de departe.. Îţi scriu pentru că asta ştiu să fac cel mai bine, în ciuda a tot ce ai zis tu. Ţi-am mai scris, deşi pot jura cu mâna pe inimă că nu ai văzut, nu ai citit, nu ai hrănit sufletul, nu ai învăţat o lecţie. Îţi scriu acestă ultimă

Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum. Dar nu acum, nu azi, nu pe ploaia asta. Ţie nu ţi-a plăcut niciodată ploaia.. Te-am numit prietena mea acum chiar dacă nu mai suntem prietene, chiar dacă nu mai cred în prietenie. Am făcut-o aşa, de dragul vremurilor trecute. Nu ştiu cum să-ţi scriu. Nu-mi pot opri degetele din

Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea. Nu după o aşa revedere.. Îţi scriu cu un curaj nemărginit, ştiind că nu vei citi niciodată. Cuvinte îţi tot dau, am destule, chiar dacă nu le vrei, nu le cauţi, nu mă cauţi, nu mă vrei.. Nu ştiam cum să-mi ţin privirea. Să mă uit în ochii tăi? Iar buzele să ia forma unui zâmbet

Îmi aduc aminte de fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus de când am plecat. Mi le amintesc pe toate, rostite sau ascunse în suflet, scrise sau pierdute. Le am pe toate.. De greutatea unora m-am speriat până şi eu.. Şi de ale tale, dar şi de ale mele. Am iertat. Am iertat cu sufletul uşor. Am aşteptat însă să faci tu primul pas. Tu, pentru că ale tale cuvinte au săpat aşa în al meu. Iar gropile de acolo ne-au tăiat drumurile. Am aşteptat cu

Draga mea, ştiu că îţi doreai de la mine, de ceva vreme, cuvinte, stări, emoţii şi rânduri redate tot prin cuvinte. Eu am aşteptat cuminte, aşa cum fac de fiecare dată, mi-am adunat cuvintele în vârfurile degetelor, le-am învăţat să-ţi scrie un mic şi timid „Nu mă uita..”. Te-am găsit, mai bine zis te-am lăsat, în ultima noapte de vară, o copilă mai măricică, mai schimbată, cu ochii pline de lumini şi zâmbete, cu un suflet mai copt. Nu mai erai