Rânduri despre iubire

Iubirea este totul  și asta este tot ce ştim despre iubire Mulți discută și filosofează pe tema iubirii, dar puțini știu ce este cu adevărat și încă și mai puțini se raportează corect la ea. Când spun „iubire”, oamenii nu mai văd nimic. Iubirea a devenit doar o noțiune abstractă, fără să mai poarte în ea semnificații profunde. Să ne gândim: ce este, de fapt, iubirea? Numai câte definiţii, posibile şi imposibile, am citit - chiar şi în dicţionare, legate de iubire. Unele chiar se bat cap în cap, dar fiecare este liber să îmbrăţişeze acea definiţie care lui, personal, îi place mai mult sau acea definiţie pentru care este gata să se bată. De cele mai multe ori, definiţiile au fost date de oameni care, probabil, nici nu au iubit vreodată. Iubirea, opusul fricii.

Trăim în această lume mânați mai mult fie de iubire, fie de frică. Majoritatea - de frică. Nu curajul este opusul fricii, ci iubirea. Când ne temem, facem un pas înapoi din fața vieții sau chiar fugim de ea. Frica ne face să fim descentrați și confuzi, pe când iubirea ne leagă de valorile verticale, divine. Legile iubirii sunt aceleași pentru toți, numai că teama de eșec îi determină pe oameni să reacționeze diferit.

Depinde doar de noi să alegem forța care ne motivează în viață, iar iubirea este în sine o alegere. Tot o alegere este și să nu acceptăm pasivi ceea ce ni se propune, ci să avem un rol activ în existența noastră, să ne scriem singuri scenariul și să ne regizăm propria viață. Iubirea presupune cunoaştere, iar dorința și capacitatea de a iubi se dezvoltă doar o dată cu maturitatea personală. Dar cine vrea să se maturizeze, cine vrea să devină responsabil de ceea ce gândește, simte și de modul în care se comportă?
Din acest motiv, iubirea nu este pentru toţi, pentru că nu este un dar gratuit. Sau, mai bine spus, toţi putem să iubim, dar puţini sunt cei care caută iubirea, o găsesc și o practică, deoarece puterea de a iubi merge mână în mână cu capacitatea de evoluţie personală. Deși este o stare extraordinară, pe care cu toţii vrem să o trăim și să o experimentăm, iubirea poate fi cuprinsă numai de un om care și-a dezvoltat caracteristici profund umane, prin cugetări care îl conduc, în timp, la cunoaștere intuitivă. Un astfel de om se trezește dimineața și simte iubire și bucurie doar pentru că este în viață. Este recunoscător pentru că trăiește încă o zi și nimeni nu îi poate lua această stare interioară. Acesta este un om „în-stărit”, adică el stă centrat în acea stare mult timp și, pentru că se află deja în acea stare, el va dobândi tot ce are nevoie pentru a ajunge unde și-a propus. Doar cunoscându-ne și acceptându-ne pe noi înşine putem cunoaşte iubirea.
Oamenii așteaptă ca iubirea să vină la ei și să se manifeste prin relațiile cu ceilalți. Însă tot ce are legătură cu iubirea dobândită (din exterior) are legătură şi cu frica de a o pierde. Astfel, fiecare dintre noi, în dorinţa de a fi fericit în viaţă, depinde total de prezenţa sau lipsa iubirii unuia sau a mai multor oameni, în raport cu el însuşi, se ţine cu dinţii de această iubire, ca de ultimul pai salvator şi se teme foarte puternic să nu îl piardă, deoarece iubirea pierdută înseamnă mare necaz şi nefericire în viaţă. Însuşi faptul că nu mai eşti iubit arată că ai pierdut, nu mai eşti necesar, nu mai este nevoie de tine.

Iubirea trebuie să existe în noi și tot noi să o hrănim, nu să așteptăm să vină din afara noastră. Chiar dacă pare greu de realizat, a crește în noi iubirea poate deveni o obișnuință. Putem deprinde starea de iubire, pentru că ea nu ţine de destin sau de întâmplare, ci este rodul unui lung şi greu drum de pregătire, de antrenament. Nimic nu există în exteriorul propriei persoane. Exteriorul nu este decât reflectarea a ceea ce este în interiorul nostru sau, în orice caz, este ceea ce percepem. De aceea, cea mai importantă muncă este iubirea dintre noi în acest moment. În acest timp şi spaţiu, nu există nimic mai important decât iubirea, iar mersul firesc al lucrurilor reprezintă un proces în care totul se manifestă spontan. Spontaneitate în toate, în iubire, în uniunea viului cu viul