—“moșule..
Scrisori pentru Moș Crăciun
Favorite
—“moșule, cred că a venit timpul să-ți scriu și eu. nu știu ce să-ți cer prima dată. poate că sunt prea multe lucruri care îmi vin în minte. aș începe prin a-ți mărturisi că mi-aș dori să pui un zâmbet și o speranță în sufletul fiecărui copil și tuturor mamelor care-i veghează zi de zi. te-aș mai ruga să ștergi lacrimile de pe chipurile brăzdate de ani ale părinților și bunicilor care își ațintesc privirea spre ulițe așteptând să vină acasă persoanele pe care le păstrează în inimă dar sunt la depărtare. îți cer să încălzești inimile tuturor celor care m-au rănit în acest an și să le șoptești că i-am iertat și i-aș îmbrățișa oricând. celor care au plecat sus să le transmiți că mi-e dor și îi iubesc enorm. spre final, moșule, îți spun cu regret și tristețe că mi-aș dori să mă ierți că nu-mi mai lipesc năsucul de geamul rece, așteptând să vii. să mă ierți că nu-ți mai cer jucării. să mă ierți că am crescut.”
Comentarii (0)
Drag fost om drag, obişnuiam să te numesc cea mai bună prietenă, cel mai bun confident pentru suflet. Acum eşti doar un om, un simplu om; departe de mine şi de sufletul
Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea.
Îmi aduc aminte de fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus de când am plecat. Mi le amintesc pe toate, rostite sau ascunse în suflet, scrise sau pierdute. Le am pe toate..
Draga mea, ştiu că îţi doreai de la mine, de ceva vreme, cuvinte, stări, emoţii şi rânduri redate tot prin cuvinte. Eu am aşteptat cuminte, aşa cum fac de fiecare dată,
– Tu cine ești? – Un copac. – Al cui? – Privit de jos sunt al cerului, dar privit de sus sunt al pământului. De sus mă țin razele soarelui, iar de jos mă țin rădăcinile.
Ziua următoare serii „fatidice” a aniversării celor 20 de ani, Naoko a dispărut din Tokio. După mai multe scrisori pe care Toru i le-a trimis pe adresa familiei, Naoko
Drag fost om drag, obişnuiam să te numesc cea mai bună prietenă, cel mai bun confident pentru suflet. Acum eşti doar un om, un simplu om; departe de mine şi de sufletul
Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea.
Îmi aduc aminte de fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus de când am plecat. Mi le amintesc pe toate, rostite sau ascunse în suflet, scrise sau pierdute. Le am pe toate..
Draga mea, ştiu că îţi doreai de la mine, de ceva vreme, cuvinte, stări, emoţii şi rânduri redate tot prin cuvinte. Eu am aşteptat cuminte, aşa cum fac de fiecare dată,
– Tu cine ești? – Un copac. – Al cui? – Privit de jos sunt al cerului, dar privit de sus sunt al pământului. De sus mă țin razele soarelui, iar de jos mă țin rădăcinile.
Ziua următoare serii „fatidice” a aniversării celor 20 de ani, Naoko a dispărut din Tokio. După mai multe scrisori pe care Toru i le-a trimis pe adresa familiei, Naoko