Grăbit, deschide ușa de la intrarea în bloc, cu o mână trăgând după el ultimul sac, îndesat cu lucrurile lui. Îl scutură de zăpada pufoasă și rece, zâmbind bucuros: sărbătorile de iarnă îl vor găsi în casă nouă și, cine știe, poate și într-o viață nouă, de acum încolo. Fără vreun motiv anume, se simte încrezător în tot ceea ce va urma. Supraviețuise momentului trist de acum câteva luni, neașteptat pentru cât de traumatizant a resimțit totul

Nu...n-am să dau vina pe tine...singură în noapte îmi şterg şi lacrima şi ale nimănui suspine...e vina mea că am crezut în fericire...în şoapte trecătoare ca timpul ...de iubire...am presărat pe ele amăgitoare vise...şi am cules dureri pustii căzute în abise...în inima mea frântă de jar mocnit cuprinse... Nu...n-am să dau vina pe tine...că toate clipele s-au scurs prea repede în clepsidră prin timpul care vine....e vina mea că am sperat că şi o

Perfectul (simplu) era cea mai banală și mai frecventă formă de exprimare a trecutului în latină. Formele au rămas în română remarcabil de bine conservate. Astfel de la “ego possum” (eu pot), perfectul e: “ego potui” = eu putui. Tu potuisti = tu putuși etc. Odată priceput algoritmul, e aproape mecanic: ego pono = eu pun și, previzibil: ego posui = eu pusei. torqueo = torc, deci perfectul va fi: ego torsi = eu torsei Așa putem reconstitui chiar

În acel an sângeros de ani de zile, uneori mă târâsem dintr-un pat de spital. Mi-am dat cu lopata resturile și cioburile și mi-am reconstruit scheletul. Și mă fur de la asistente sensibile, mirosind cu nările o voință ascuțită, Am fugit la nepoata mea de doi ani, Ole, acolo, mirosind a spațiu pentru viață. Eu și Olya am mers în parcul de copii, ne-am așezat în leagănul nostru preferat, Am redus la tăcere sucul, înghețata de molid, holbându-ne la

Lista lui Schindler are acest episod: prizoniera morții joacă nocturna lui Chopin la aniversarea zilei de naștere a comandantului, iar cea supusă de arta unui pianist este de acord să-i salveze viața. Acest episod se bazează pe evenimente reale: prizoniera, care își datora viața nocturnului lui Chopin, a fost celebra pianistă evreiască Natalia Karp. În timpul războiului, ea și sora ei au fost în ghetoul tarnuvian. Evadarea părea să fie singura

Îmi doresc să iubesc fără măsură, dând la o parte perdeaua singurătăţii care cade grea şi prăfuită peste existenţa mea solitară. Planeta iubirii caută soarele în jurul căruia să graviteze. Visele universului meu sentimental sunt agitate. Decid să mă arunc în gol, convinsă că sentimentul unic al iubirii mă va ajuta să înving spaţiul. Visez frumos, repet cuvintele: iubesc, iubire, dragoste, convinsă că aceste sentimente îmi pot schimba viaţa.

Îl plăceam, deși nu era deloc genul meu. Îl plăceam, deși nu aveam nimic în comun cu el. Îl plăceam pentru modul în care își punea laptele în cafea, deși mie nu îmi plăcea deloc cafeaua cu lapte. Îl plăceam pentru modul în care fuma țigări tari, deși mie îmi plăceau doar cele mentolate. Îl plăceam pentru modul lent în care mergea, deși eu mereu mă grăbeam. Îl plăceam pentru modul hulpav în care mă săruta, ca și cum și-ar fi luat oxigenul de pe

Am lăsat zilele să treacă. Am crezut că o să se schimbe ceva, că o să mă schimb eu, că… o să îmi treacă. Am crezut că oricum totul se va termina la un moment dat și ne vom continua viețile cum am făcut-o și până acum, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar viața are un simț al umorului aproape diabolic, iar eu sunt îndrăgostită de alt bărbat. Dacă aș putea să îl uit, aș face-o. Dacă aș putea să mă trezesc dimineața fără să mă gândesc la el,

Dacă vrei să mă îndrăgostesc de tine, pune-mi blues în sufrageria ta, vin în pahar și invită-mă la dans cât sunt încă trează și îmi e rușine. Dacă vrei să mă îndrăgostesc de tine, să fie vin moldovenesc. Dacă vrei să mă îndrăgostesc de tine, spune-mi că mă iubești înainte să îmi desfaci fermoarul rochiei. Dacă vrei să mă îndrăgostesc de tine adu-mi ciocolată caldă când citesc în zilele ploioase și limonadă când dogorește soarele. Dacă vrei să

Aș fi venit. Aș fi fost în stare. Aș fi sacrificat multe lucruri, aș fi luptat, aș fi făcut orice ca să vin. Și aș fi venit. Mi-aș fi aruncat câteva haine într-un rucsac și aș fi luat primul tren spre tine. Nu îmi trebuia ocazie, nu îmi trebuia permisiune, nu îmi trebuiau bani. Aș fi venit chiar dacă nu aveam nimic din toate astea. Aș fi venit chiar dacă aș fi distrus tot ce aș fi lăsat în urmă. Aș fi venit pentru că voiam să te cunosc, aș fi

“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o