Noi ne cunoaştem prea puţin ca să ne şi administrăm corect. Sănătatea pare să fie un dat ce ni se cuvine și nu ne preocupă prea mult până când o pierdem. Apoi, privim boala ca pe un ghinion sau o nedreptate în viaţa noastră. Boala are, de cele mai multe ori, cauze spirituale. Aceasta nu este o teorie, ci este o practică. Dacă omul ar fi doar un boţ de carne, am spune că toate bolile lui sunt exclusiv genetice, plus ceea ce el a modificat în
Un bărbat fără femeie este ca o femeie fără bărbat. Vedem în jurul nostru tot mai multe neînţelegeri în viaţa de familie, iar certurile și divorţurile s-au înmulțit. Locul cel mai primitor, căminul, a devenit pentru tot mai mulţi oameni un câmp de luptă pentru a dovedi cine este mai puternic. Pentru femeie, căminul nu mai reprezintă castelul iubirii ei, iar pentru bărbat, casa nu mai este locul lui de odihnă.
Nicio relație nu funcționează până ce nu-ți construiești relația cu tine! Încă din primele clipe de viață ne dezvoltăm prin relația cu ceilalți și suntem permanent implicați în relaţii pentru că suntem ființe sociale și nu putem trăi izolați de restul lumii. De altfel, numai prin ceilalți ne cunoaștem pe noi înșine cu adevărat. Putem spune că nu ne naștem oameni, ci devenim oameni numai în urma interacțiunilor cu semenii noștri. Umanitatea
Iubirea este totul și asta este tot ce ştim despre iubire Mulți discută și filosofează pe tema iubirii, dar puțini știu ce este cu adevărat și încă și mai puțini se raportează corect la ea. Când spun „iubire”, oamenii nu mai văd nimic. Iubirea a devenit doar o noțiune abstractă, fără să mai poarte în ea semnificații profunde. Să ne gândim: ce este, de fapt, iubirea? Numai câte definiţii, posibile şi imposibile, am citit - chiar şi în dicţionare,
—“moșule, cred că a venit timpul să-ți scriu și eu. nu știu ce să-ți cer prima dată. poate că sunt prea multe lucruri care îmi vin în minte. aș începe prin a-ți mărturisi că mi-aș dori să pui un zâmbet și o speranță în sufletul fiecărui copil și tuturor mamelor care-i veghează zi de zi. te-aș mai ruga să ștergi lacrimile de pe chipurile brăzdate de ani ale părinților și bunicilor care își ațintesc privirea spre ulițe așteptând să vină acasă
A nins in alb si indelung!Admiram pe geam metsmorfozele din natura si fără să vreau ma gandeam la tine!Pe unde esti,ce faci? De ce nu esti langa mine Iarna este anotimpul meu de suflet,dar fara tine devine o toamna plangacioasă Te am visat pe un cal alb inaintand greu prin troiene ,care te au zăbovit si nu ai mai ajuns la mine! Scrie mi dacă esti bine?Astept pe un fulg de nea sctisoarea ta, Sunt prea multe ispite in drumul tau ce prelungesc
Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare, alunecoase ,misterioase... Imaginația mea stă aprinsă. Acum pe ecranul celest apar niște cerbi și căprioare într- o îndelungată alegare, apoi totul se schimbă cronometric aproape, parcă la un semn invizibil puful norilor se lărgește, se alungește, se schimbă și apare un bătran cu
13 decembrie 1918 Astăzi, de dimineață, am plecat la curs, pe strada Ion Câmpineanu. În intersecția care acum 102 ani a fost martora unuia dintre cele mai înspăimântătoare masacre ale Armatei Române era liniște. O liniște nevinovată, senină, ca sufletele celor uciși pentru că cereau dreptate socială și pâine. Oamenii voiau să-i reamintească regelui acele promisiuni pe care le-a făcut în preajma bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti și Oituz. La
Scrisoare pentru tatăl copilului meu: „Te iert, chiar dacă ai ales să ne părăsești” Te iert. Și probabil că vei avea mereu un loc special în inima mea, în ciuda faptului că ai ales să ne părăsești. Eram singură în baie în momentul în care pe primul și singurul test de sarcină pe care l-am făcut, au apărut cele două liniuțe. Suspinam în timp ce mă uitam la testul pozitiv și mă gândeam „oare cum o să-i spun”? Cumva eram deja pregătită pentru orice
Drag fost om drag, obişnuiam să te numesc cea mai bună prietenă, cel mai bun confident pentru suflet. Acum eşti doar un om, un simplu om; departe de mine şi de sufletul meu. Nu ai fost niciodată atât de departe.. Îţi scriu pentru că asta ştiu să fac cel mai bine, în ciuda a tot ce ai zis tu. Ţi-am mai scris, deşi pot jura cu mâna pe inimă că nu ai văzut, nu ai citit, nu ai hrănit sufletul, nu ai învăţat o lecţie. Îţi scriu acestă ultimă
Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum. Dar nu acum, nu azi, nu pe ploaia asta. Ţie nu ţi-a plăcut niciodată ploaia.. Te-am numit prietena mea acum chiar dacă nu mai suntem prietene, chiar dacă nu mai cred în prietenie. Am făcut-o aşa, de dragul vremurilor trecute. Nu ştiu cum să-ţi scriu. Nu-mi pot opri degetele din