Iubim din nevoia să ne ştie cineva până la capăt...

“Iubim din nevoia să ne ştie cineva până la capăt, din dorinţa de a scăpa de propria intimitate, din teama că, fără nimeni, gândul s-ar ridica vertical spre cer, şi că s-ar prăbuşi fără ecou.”

“Când iubeşti o fiinţă, momentele de reală cunoaştere sunt extrem de rare… Pe fiinţa ce o iubim o cunoaştem cu adevărat numai după ce nu o mai iubim, când am devenit lucizi, clari, seci şi goi.
 

Echivocul iubirii pleacă din faptul că eşti fericit şi nefericit în acelaşi timp, chinul egalând voluptatea într-un vârtej unic. De aceea, nefericirea în dragoste creşte cu cât femeia te înţelege şi te iubeşte mai mult. O pasiune fără margini te face să regreţi că mările au fund, şi dorul de scufundare în nemărginit îl stingi în nesfârşitul azurului. Cerul măcar n‑are graniţe şi pare făcut pe măsura verticalei sinucideri.
Când investeşti cu întreg conţinutul fiinţei tale, cu totalitatea existenţei tale subiective, o nesatisfacţie a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe.

Când tot ce ţi-a oferit viaţa ai trăit până la paroxism, până la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai poţi trăi nimic fiindcă nu mai ai ce. Chiar dacă n-ai străbătut în toate direcţiile acestei trăiri este suficient să le fi dus la limită pe principalele. Şi când simţi că mori de singurătate, de disperare sau de iubire, celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul că nu mai poţi trăi după astfel de vârtejuri rezultă şi din faptul unei consumări pe un plan interior. Flăcările vieţii ard într-un cuptor închis de unde căldura nu poate ieşi.
Femeile iubesc mai mult decât bărbaţii şi suferă mai mult decât ei.

Tot ce nu-i fericire este un minus de iubire.”
Emil Cioran

 

În general, nevoia noastră de a fi cunoscuți și înțeleși este una foarte puternică și poate veni din multe motive diferite. Uneori, putem simți că nu suntem suficient de valoroși sau interesanți pentru a fi observați de ceilalți, iar faptul că cineva ne cunoaște și ne înțelege ne poate oferi un sentiment de validare și de importanță. De asemenea, dorința de a fi cunoscuți poate fi legată de nevoia noastră de a se simți conectați cu alții și de a face parte dintr-un grup sau comunitate.


Pe de altă parte, intimitatea poate fi o experiență dureroasă sau copleșitoare pentru unii oameni, mai ales dacă au suferit traume sau au sentimente puternice pe care nu le pot împărtăși cu alții. De aceea, uneori ne dorim să scăpăm de intimitatea noastră și să împărtășim poveștile și gândurile noastre cu ceilalți pentru a ne elibera de povara singurătății și a ne simți mai conectați.


Cu toate acestea, este important să reținem că nu este nevoie să ne expunem întotdeauna în fața altora și că putem găsi modalități de a ne păstra intimitatea și de a ne împărtăși gândurile și sentimentele cu oameni de încredere. Fiecare dintre noi are propriile limite și preferințe în ceea ce privește gradul de expunere și comunicare, și este important să ne respectăm aceste limite și să căutăm conexiuni autentice și sănătoase cu ceilalți.