Vis

Am avut un vis, o fantezie desprinsă parcă din realitate sau poate o dorință cu o durată ce pare a cuprinde o întreagă viață...

O iubire căutată, așteptată sau pierdută?

De mult, dar totuși puțin te-am văzut, puțin te-am simțit și păstrat în brațe...|Te-am  pierdută undeva în altă viață, și acum nu îmi pot găsi liniștea după ce te-am întâlnit și cunoscut...

Ciudat, straniu, nebun...

De unde pot ști că te caut? Întrebări și totuși mai multe în vis am avut, te-am întrebat și ca un partizan ai răspuns, inteligent, frumos, și totuși nimic care să-mi fie de folos... Eram acasă, un câine străin mă lătra, iau și caut pe jos ceva cu ce să-l alung, arunc o piatră, se fereste, lătră, și se repede să mă muste, nu reușește, îl lovesc și fuge, nu departe de câinele meu de la cușcă care se repede la el, și văd pe cineva cunoscută la chip...

Inteligentă, frumoasă și periculoasă...

Îmbrăcată într-o fustă până la genunchi, încearcă să meargă pe o bicicletă veche, din acelea cu rama mare, cum le numeam în copilărie, mă cere să o ajut, dar nu dorește, atunci îi iau obiectele din cale, să nu se lovească. Încearcă să se urce și își rupe puțin fusta de la rezemare, nu se intimidează, zâmbește, reușește, și merge. Coborâ o îmbrățișez, căci o cunosc de o viață, pieptul ei frumos și delicat se așează perfect pe pieptul meu... Știu că sunt în vis și am nevoie de detalii, fragmente, pentru a o găsi în viața reală...

Imaginea se schimbă, locuri cunoscute, dar cu o natură cu totul alta, sunt într-o viață anterioară sau viitoare pe pământ? Copacii sunt mai înalți, coroanele lor nu le-am mai întâlnit, livada de fructe pe care n-am mai văzut-o, mi se oferă un fruct, la gust ca smochinele, mușc o bucată și îi dau ei să guste, îi place, și întreb din nou cum te cheamă și nu îmi răspunde, și iarăși se pierde...

Se joacă sau mă ține în suspans, nu am timp suficient, doresc și vreau să o găsesc. Am chipul ei, ochii căprui, părul tăiat puțin mai jos de umeri, zâmbetul ei perfect și, cel mai mult, inteligența de care dă dovadă... Întreb de unul, întreb de altul, toți o cunosc și știu cum se numește, dar aud doar câteva nume, câteva detalii care par a fi puține, dar îmi sunt cunoscute. Caut detalii, o văd, dar se pierde. Sunt aici, și totuși departe. Mi se spune că ar lucra undeva la o fabrică de înghețată. Merg pe drumul din copilărie mâncând o înghețată, cineva începe să construiască ceva de la zero, în locul casei care fusese cândva acolo. Generațiile se schimbă, dar bărbaților tot le place să construiască un cuib...

Apar în drum copaci de salcie care parcă ar vrea să mă îmbrace, ies, mă întorc, primesc un apel, și e ea...

Nu o las mult să se gândească și o întreb: Cum te cheamă? Îmi răspunde: Dana, 30 de ani, studii superioare, și celelalte detalii le pierd. Dar știu deja că am un început și îi spun: Așteaptă-mă că mă pornesc spre tine. Ea nu știe că știu unde să o găsesc. Cineva îmi iese în cale și îmi spune să merg într-un oraș acolo să dorm să mă odihnesc, apoi să plec la ea. Nu am timp și nici dorință să ascult, merg, mă urc în mașină și plec într-o direcție necunoscută.