Jurnalul unei iubiri interzise
---
Favorite
Îmi doresc să iubesc fără măsură, dând la o parte perdeaua singurătăţii care cade grea şi prăfuită peste existenţa mea solitară. Planeta iubirii caută soarele în jurul căruia să graviteze. Visele universului meu sentimental sunt agitate. Decid să mă arunc în gol, convinsă că sentimentul unic al iubirii mă va ajuta să înving spaţiul. Visez frumos, repet cuvintele: iubesc, iubire, dragoste, convinsă că aceste sentimente îmi pot schimba viaţa. Întrevăd pe cerul vieţii mele constelaţia spectaculoasă a iubirii. Păstrez dorinţa doar pentru mine, ascunsă din precauţie, încercând să mă protejez de-o eventuală aterizare brutală între stânci sau în largul mării unde speranţa unui ţărm poate fi mult prea îndepărtată. O voce ascunsă îmi spune că e momentul, înseamnă că pot să-mi asum riscul. Nu aştept să mă găsească el, îl voi găsi eu. Motivaţia mea e puternică. Am emoţii! Simt că mi se poate întâmpla ceva frumos, asemănător visului. Ce-ar fi viaţa fără vise, fără visul unui anotimp călduţ, o primăvară a iubirii pe termen infinit. Să trec direct la poveste. Am fost nerăbdătoare s-o trăiesc în paşi repezi şi uneori împiedicaţi. Acesta a fost semnul că trebuia să mă opresc, dar am continuat asumându0mi riscul. Vreau să te cunosc şi nu mă întreba de ce! Ei, poate nu chiar astăzi, e şi mâine o zi! Iată ce simplu se poate aranja o întâlnire pe internet. Fiecare într-alt colţ de lume, navigând tăcut în eter, întrezărind la orizont iubirea, aventura, pasiunea. Aleg un site, îmi fac un profil, un cont, o fotografie şi caut. Pot găsi un pom exotic cu fructe care mă îndeamnă să le culeg. Între surâsul fotografiei şi realitate aproape întotdeauna există 4 diferenţe de vârstă, incompatibilităţi, mize diferite, totuşi merită încercat. Ne-am cunoscut pe internet, ne-am salutat, am schimbat numerele de telefon. A doua zi mi-ai propus o întâlnire. Aşa că a existat o primă seară când am băut ceaiul împreună, când încă nu credeam că voi ajunge să iubesc. Printre trandafirii albi, ceaiul fierbinte, ceştile de porţelan, descifram gesturile simple care fac parte din codul dorinţelor nespuse, un limbaj mut al iubirii cu ecouri sonore doar în sufletul meu. - Am fost căsătorit. Am un copil. Am avut o iubită, trei femei într-una singură. M-a părăsit când aveam mai mare nevoie de ea. Mihai - Am fost căsătorită, am divorţat, am un copil. Nu am nicio relaţie. Aştept să se întâmple. Laura E seară, visez, visez cu tine. Nu ştiu unde eşti. Îmi amintesc prima plimbare. Ningea. Natura şi liniştea locului m-au apropiat de tine. Tu mi-ai inspirat dorinţă şi încrederea că se poate întâmpla ceva frumos. Parcă eram împinsă de mâna divinităţii căreia nu poţi să i te împotriveşti. Era mâna destinului care se ridica în faţa mea ca o stâncă, o zăream încă de pe atunci ascunsă printre arborii acoperiţi de zăpadă, din nefericire gata să se prăbuşească. Încercam să te ascult, dar eram atentă şi la trăirile mele interioare. Mă simţeam în siguranţă. În sfârşit în aceea zi mi se vedea pe chip şi în ochi o lumină care aş fi dorit să-mi vegheze viaţa pe mai departe. Vise! Drumul deschis în faţa mea avea o singură direcţie, acum direcţiile îmi par necunoscute. Nu ştiam atunci că sunt doar o prezenţă pasageră în viaţa ta, o simplă experienţă, o tentaţie de moment. Făcând o recapitulare a întâlnirilor noastre, iubirea mea pentru tine este o iubire interzisă, un adevăr ştiut de mine şi asta mă cam arde la suflet aşa cum tăciunii îţi ard degetele. 5 Numai când iubeşti, înţelegi că suferinţa din iubire poate lua proporţiile unei nenorociri, te plângi de cruzimea destinului, de absurditatea hazardului, te simţi singur, fără speranţă, aruncat în lume printre străini. Un gol imens se deschide în faţă, întrebându-te ce se va alege de sufletul tău, ca şi cum ai întreba despre o fiinţă ce trebuie să supravieţuiască unui cataclism natural. O iubire interzisă, am tras perdeaua şi asta am găsit aruncându-mă în gol, cu sufletul şi braţele deschise spre tine. Dar tot ce este interzis atrage, captivează, obsedează mintea, sufletul fiinţelor ce aleargă disperate în căutarea fericirii. Toate aceste sentimente care au năvălit peste mine m-au făcut să simt oboseală, tristeţe, frică, neîncredere, mi-au indus mici crize de isterie pentru că dorinţele mele nu aveau speranţe de-a fi împărtăşite. Sunt singură, eu cu mine însămi, într-un repaus agitat pentru că nu pot comunica cu tine. M-am aruncat în gol cu prea mult entuziasm şi naivitate, dar ce contează. În cele câteva ore petrecute împreună încercam să-mi trăiesc visul, nu prea des, din cauza dependenţei care se poate naşte, făcându-mă să sufăr. Sunt cuvintele tale. Trebuie să cred cemi spui tu, n-am cum să verific şi nu pot avea decât accese de răfuială cu acea parte din mine ce refuză să înţeleagă. Cum ar fi fost aceste zile fără tine? De ce tu? De ce interzis? Doar te-am aşteptat, aşa cum aştept şi acum mesajele tale. Te simt pe umărul meu stâng. Acolo e locul tău, acolo îţi simt respiraţia, îţi aud vocea baritonală care îmi aşează gândurile spre tine. De ce interzis? Chimia dintre noi există şi la distanţă şi în absenţa ta. E frumos să iubeşti însă, această stare a mea nu ţi-a convenit. În loc să dea strălucire întâlnirilor noastre, dimpotrivă, ne-a îndepărtat. M-am străduit cât am putut să mă abţin, să par cerebrală în faţa firii tale reci, aspre, cu mai puţine disponibilităţi sentimentale. Am dorit o iubire blândă care să-mi vindece rănile nereuşitelor de până acum, dar lucrurile nu stau întotdeauna 6 după cum vrem noi. Am simţul dramei în acest moment, un sentiment firesc. Printre altele mi-ai reproşat că nu am pe cineva, un prieten, o relaţie. Cum aş putea? Din ce motive? Acest fapt se traduce prin infidelitate. Pentru mine nu există decât un bărbat, o iubire, doi ochi, o singură chimie. Salvez rândurile să nu le pierd, parcă încerc să nu te pierd pe tine, dar nu te pot pierde pentru că nu te am. Te am doar aşa, din când în când, distanţele dintre întâlnirile noastre au fost zile de coşmar. Stările mele de presiune negativă te-au ţinut departe. Tu eşti cerebral, sigur, ai certitudini, ai trasat linii într-o geometrie aspră, generând un corp străin în jurul meu în care eram prizonieră, iar tu, tot mai departe, înstrăinat de povestea mea şi lipsit de sentimente. Încerc să fiu calmă, să gândesc pozitiv. Relaxare şi lucrurile se întâmplă atunci când nici nu te aştepţi. De fiecare dată când te îndrăgosteşti ies la suprafaţă alte straturi ale sufletului, neexplorate, ca apele călduţe ale unui lac în care doreşti să te scalzi fericită alături de cel iubit. Îţi simt încă îmbrăţişarea. Sunt speriată să nu rămân din nou cu un gol în suflet, încercând să-mi păstrez mâinile atrase irezistibil, ca de un magnet, între palmele tale mari, osoase, încăpătoare. Sunt mâinile care pot scrie o poveste. Am confundat minutele de iubire, îmbrăţişările, cu afecţiunea de care am atâta nevoie. Mare greşeală! Am trăit totul din plin, pentru a mă încărca de sentimentul, de altfel fals, că sunt protejată, că sunt a ta, că m-am aruncat în gol, plutind lin spre tărâmul fericirii. Imaginaţie! Am visat iubirea aceasta năvălind peste mine brusc, asemenea valurilor care spală ţărmul, nelăsând după retragerea lor decât o plajă pustie, plină de misterul care atrage. Forţa ei mi-a slăbi frânele sentimentelor, păstrândute în gândurile mele, acolo unde totul este amestecat, patetic, amuzant, între iubire şi ură, între calm şi revoltă, certitudini şi îndoieli. Astfel trăiesc prezentul dens, încărcat de iluzii. În 7 depărtare zăresc orizontul rarefiat, un viitor fără contururi clare, doar umbre prelungi, tăcute, asemeni aşteptărilor mele. Parcă mă aflu într-o competiţie care mă supune unui efort fizic şi nervos până la consumare totală. Trebuie să ardă totul, să-mi sleiască forţele, supradimensionând evenimentele, consumând biologic, conştient şi inconştient, fiecare amintire cu tine, până la epuizare. Dacă până acum m-a durut în suflet, în final mă va durea, cum spunea Nichita Stănescu, în cenuşă. Îmi pun întrebări, îmi dau singură răspunsuri, înlocuind micul calvar al tăcerii tale care te face invizibil, astfel încât să te poţi strecura neobservat prin viaţa mea, cu teama permanentă de-a nu fi descoperit. Păstrez sms-ul în care îmi scriai clar că eşti independent, că eu nu înţeleg. Variante există, prefer să nu fac scenarii, să nu presupun nimic legat de acest subiect. Trebuie să am încredere în ce-mi spui tu. Şi totuşi, nu eşti un bărbat liber? Erau câteva semne evidente că nu eşti, suna telefonul, primeai mesaje, erai mereu ascuns în spatele grabei, a puţinelor ore pe care le petreceam împreună. Îmi doream o zi sau o noapte cu tine. Dacă eşti un bărbat liber, de ce nu? Iluzii! Ele te fac să te simţi obosit, bolnav, să nu vezi, dar mai ales să nu înţelegi realitatea. În apropierea noastră, singura prezenţă era renunţarea. Renunţarea ta la relaţie pentru a nu-mi încuraja sentimentele, mie rămânâdu-mi amarăciunea deciziei tale. Recunosc că nu m-am cruţat! Spaţiul speranţei se comprimă cu fiecare zi care trece. Incertitudinile mi-au tăiat legăturile cu realitatea, mă simt slăbită, fără energie, singură pe lume. M-am aruncat într-un spaţiu necunoscut, plutind la întâmplare. Cu sufletul e mai greu. Acolo se dau marile bătălii între sentimente şi stări, împotriva oricărui impuls de demolare, împotriva tensiunii afective care mi-a dat peste cap busola sentimentală. Noapte bună Mihai! Bună dimineaţa Mihai! Ce caut în ecuaţia asta? Eu, o femeie la mâna a doua sau una dintre femeile tale ieftine, ocazionale şi discrete! Tu, cu fosta… 8 cu prietenele sau fostele prietene, cu actualele, viitoarele fete, amante, trăieşti palpitant. Mihai, Mihai, Mihai! Aştept un mesaj de la tine, pentru asta mă rog. Oamenilor le cerem posibilul, lui Dumnezeu imposibilul. 10 iunie, în sfârşit mesajul mult aşteptat soseşte. Îmi scrii speriat că am trecut de mult pragul dependenţei, că mam aruncat în valurile sentimentelor, nu m-ai încurajat, dimpotrivă. Corect. Concluzia ta: nu sunt făcută pentru o relaţie discretă şi ocazională şi nu mă voi putea schimba niciodată. Nu mă pot schimba doar pentru a-ţi satisface ţie orgoliul, nici nu sunt fericită când mă critici. Nu pot să fiu ceea ce nu sunt şi nu pot admite să-mi spui ceea ce trebuie să fiu. De fapt asta ai căutat, o relaţie sau încă o relaţie discretă, ocazională, o relaţie imperfectă, asta înţeleg. Iată-ne în faţa realităţii, nu doreşti să greşeşti mai mult şi mai adânc. Ai rezolvat totul într-o frază. Eşti foarte sigur pe tine, ai practică, experienţă, ştii cum să încetezi o relaţie care te-ar incomoda. Ai fost bărbat în acest mesaj, un bărbat adevărat? Un bărbat adevărat mi-ar fi spus toate acestea în faţă, privindu-mă în ochi, aşa cum trebuie spus un adevăr. Fără să exagerez, mi-au amorţit gândurile şi corpul. Îmi doreşti să găsesc partenerul care să răspundă „nebunei” mele. În final vei înţelege că acela ai fost chiar tu. Frumos din partea ta. Mi se pare corect, onest chiar, un mesaj care a aşezat lucrurile, fără un final care să ne unească în „nebunia” mea. Ţi-am scris mesaje multe, mult prea multe, am greşit. Ar fi trebuit să tac. Am negat existenţa sentimentelor, a valurilor în care m-am aruncat. Totuşi, ai citit printre rânduri simptomele îndrăgostitei care te aştepta la ceai. Am dorit să iubesc. Uite că nu am găsit omul. Acum când credeam că lam găsit, m-am înşelat din nou. Te simt lângă mine, pe umărul meu stâng. Imaginea buzelor tale nu s-a şters aşa cum mă aşteptam. Să nu crezi că 9 acest mesaj a căzut ca o ghilotină deasupra capului meu. N-a curs sânge, n-a fost durere, a picat într-un moment neaşteptat, dar prevăzut de mine. Legăturile dintre noi n-au fost tăiate doar prin câteva cuvinte. Ai dispărut în spatele unui e-mail. Punct! Nu am sentimentul înfrângerii, nu am sentimentul victimei seduse şi abandonate sau îl am, dar încerc să-l refuz. Noaptea trecută am visat un leu care dormea la picioarele mele, îl mângâiam. Pe mine nu mă mângâie nimeni. Cu siguranţă ideea ta nu este rea. Sunt conştientă că relaţia noastră, în condiţiile realităţii tale, n-ar fi dus niciunde. Am dorit ca întâlnirea cu tine să însemne un nou început în viaţa mea, iluzorie speranţă! N-a fost să fie! Plouă mult. În toate aceste luni de când te cunosc am trecut praguri pe care le-am ridicat singură, din cauza incertitudinilor care nu-mi dădeau pace. După cum îmi spuneai, eu centrez, eu dau cu capul. Relaţia noastră n-a fost liniştită cum ţi-ai fi dorit, n-am fost ascultătoare, m-am răzvrătit de fiecare dată. Îmi place cu tine mult, foooooarte mult, dar nu mai vreau să trec prin ce-am trecut... acestea au fost cuvintele tale, încerc să înţeleg. Să te cred? Povestea mi se pare obositoare, pesimistă, dramatică. Nu pot nega starea, astfel am trăit, nu mă pot îndepărta de realitate, nu mă pot îndepărta de mine. Am trăit ca o umbră aruncată acum într-un gol rece, fără speranţa căldurii într-un viitor apropiat. Îmi este frig. Nu mi-e bine, trăiesc isteria sfârşitului! Urmăresc din când în când site-ul unde ne-am cunoscut, îţi scriu mesaje de salut, îţi trimit invitaţii la ceai, fără niciun răspuns. Mi-ai spus într-o seară că sunt două femei într-una şi vin puternic din urmă. Poate că era o glumă. Nu mai am nimic interesant să-ţi ofer, nimic interzis, ai avut ce ai dorit, mergi mai departe. Mergi mai departe? Te voi însoţi! Niciodată să nu-l subestimezi pe cel din faţa ta. Un search şi voi fi din nou 10 aproape de tine. Îţi plac, aşadar, începuturile şi joaca. Ai nevoie de divertisment, prea a fost totul trist, apocaliptic, isteric.
Comentarii (0)
“Iubim din nevoia să ne ştie cineva până la capăt, din dorinţa de a scăpa de propria intimitate, din teama că, fără nimeni, gândul s-ar ridica vertical spre cer, şi că
Ce este iubirea? Nu cred ca există iubirea adevarată... nu știu de ce, dar nici în oameni nu mai cred. De fapt știu de ce, pentru ca am avut parte numai de oameni care
Mi-e dor de o îmbrățișare... Atunci când trăim un moment drag, ne place să-l împletim într-o îmbrăţişare. Prin îmbrăţişare se transmit sentimente pe care cuvintele nu le
Știi că azi am fost frumoasă? Azi am fost frumoasă, iubitul meu, dar tu nu m-ai văzut. Azi mi-a fost soare în suflet, dar mi-ai fost și tu. Sunt seri în care miroase a
Eleganță Îngrijește-te, dar nu o face de dragul altora sau pentru a atrage privirile bărbaților! Fă-o pentru tine! Apoi ocupă-te și de atitudine, citește pentru a învăța
“Iubim din nevoia să ne ştie cineva până la capăt, din dorinţa de a scăpa de propria intimitate, din teama că, fără nimeni, gândul s-ar ridica vertical spre cer, şi că
Ce este iubirea? Nu cred ca există iubirea adevarată... nu știu de ce, dar nici în oameni nu mai cred. De fapt știu de ce, pentru ca am avut parte numai de oameni care
Mi-e dor de o îmbrățișare... Atunci când trăim un moment drag, ne place să-l împletim într-o îmbrăţişare. Prin îmbrăţişare se transmit sentimente pe care cuvintele nu le
Știi că azi am fost frumoasă? Azi am fost frumoasă, iubitul meu, dar tu nu m-ai văzut. Azi mi-a fost soare în suflet, dar mi-ai fost și tu. Sunt seri în care miroase a
Eleganță Îngrijește-te, dar nu o face de dragul altora sau pentru a atrage privirile bărbaților! Fă-o pentru tine! Apoi ocupă-te și de atitudine, citește pentru a învăța