Un ultim mesaj al unei femei pentru dragostea ei din trecut.
„Acum nouă ani, credeam ca nu te iubesc, însă... acum am aflat că te iubeam prea mult.”
Acum nouă ani credeam ca nu te iubesc însă... acum am aflat că te iubeam prea mult. Ne-am cunoscut acum vreo nouă ani în tren... amândoi veneam în vacanță acasă. Culmea, locuiam în același oraș, însă până atunci nu ne-a fost dat să ne întâlnim. Ne-am privit timizi cred că vreo 30 de minute, până am avut curajul să ne vorbim. Îmi amintesc și azi cum citea dintr-o carte și la câteva minute mai ridica privirea spre mine să îmi trimită un zâmbet. Zâmbet despre care nu știam atunci că îmi va rămâne mult timp întipărit în minte. Călătoria noastră a durat cam 10 ore, timp în care am vorbit, ne-am apropiat și totul s-a sfârșit cu un sărut. Am petrecut mult timp împreună și în vacanță.
Am continuat să ne vedem și la întoarcere în București, însă niciodată nu am avut o relație cu adevărat. Ne petreceam serile împreună, îmbrățișați, însă preferam să ne spunem că suntem doar prieteni. Eu îi vorbeam despre un băiat care mă plăcea și el, la rândul lui, despre colega lui drăguță. Nu știam atunci de ce facem asta. Aveam să aflu după nouă ani, timp în care fiecare își făcuse un rost în viață. M-am întors în micuțul oraș și ne-am întâlnit întâmplător... nu îl mai văzusem de vreo cinci- șase ani, însă nu uitasem acel zâmbet minunat. Am stat puțin de vorbă, după care fiecare și-a văzut de treabă. Peste câteva zile, a venit ziua lui de naștere și i-am trimis un mesaj c-un simplu „La mulți ani!”, care s-a transformat într-o conversație ce avea să mă aducă la el în brațe din nou... avea să mă facă să călătoresc în trecut, unde, la naiba, era el, dar lângă el era atât de bine. Au urmat câteva zile în care totul a fost perfect. Însă călătoria noastră a trebuit să ia sfârșit din nou, deoarece biletele vieții noastre au fost deja date: el, iubitei sale, iar eu, soțului meu. Acum nouă ani credeam ca nu îl iubesc... acum am înțeles că îl iubeam prea mult!
Acum nu fac decât să-i zic ceva, ceva de suflet. Îi zic că a fost tot, dar chiar și acest tot, până la urmă, nu mai e întreg. M-am resemnat să port o dragoste în mine. Să iubesc pentru doi, să mă las dusă de fiecare dată în lumea viselor, să trăiesc lumi paralele. Am pus punct, deși în suflet știu că niciodată nu va fi așa. Fii fericit.
—“moșule, cred că a venit timpul să-ți scriu și eu. nu știu ce să-ți cer prima dată. poate că sunt prea multe lucruri care îmi vin în minte. aș începe prin a-ți
Nu te voi uita niciodată Se întampla în viață să iubești dar să fii rănit ... îți iei viața de la capăt, vrei să uiți tot, dar amintirile sunt mereu în inima ta
Scriu aici pentru a ma descarca... În toamna am început să mă întîlnesc cu o fată care tocmai ce se despărțise de cineva cu care a fost 5 ani împreuna. Toate bune și
Am cunoscut-o pe Cătălina acum 22 de ani. A fost dragoste la prima vedere. Ne potriveam și ne iubeam. Ne iubeam și ne completam. O spun eu, bărbat odată rece și
Într-o seară, am dat un search pe Google cu gândul să caut cele mai frumoase nume de fete. Doar un singur nume mi-a atras atenția, și acela a fost Evelina, un înger de
Îţi mai aduci aminte ziua aia, în care ne-am întâlnit prima oară? Eu da, parţial. Mai ştii, eu eram cu fetele într-un colţ, chicoteam ceva, tu erai într-un colţ al