POVESTE DE APRINS IUBIREA – Episodul 1
---
Favorite
POVESTE DE APRINS IUBIREA – Episodul 1
— Nu știu cum să trăiesc fără ea… nu reușesc să mi-o scot din mine.
Irina îl privește în tăcere, ascultându-i durerea care strigă disperată dincolo de cuvintele alese cu grijă. Îl înțelege mai bine decât crede el, dar nu are cum să-i curme suferința. Tot ce trăiește acum are rost în viața lui și, într-o zi, poate mult mai curând decât și-ar putea imagina, va înțelege de ce momentele de acest fel sunt punct de plecare, mai departe, în viața adevărată. Aia trăită ca un om viu. Nu-i poate spune încă nimic din ce gândește. Acum, doar îl ascultă și se roagă pentru el și trezirea lui la viață.
— Nu pot dormi, de mâncare nici nu încape vorba. Parcă-s un somnambul. Iar clipele alea, când realizez că am avut-o lângă mine atâta timp și am stricat totul cu ideile mele, cu felul meu de a vedea lucrurile… Of, îmi vine să-mi dau palme singur.
— Tot e bun, că măcar te-ai prins de niște lucruri, nu? Puteai să continui așa, toată viața. Să trăiești în filmul tău și să nu-ți pese să vezi lucrurile și din perspectiva celuilalt.
— Da, dar pe ea tot am pierdut-o. Nu mai pot face nimic pentru noi doi.
— Pentru voi doi, poate nu. Dar nici asta n-ai de unde ști acum. Și, sincer, nici nu cred că-i treaba ta să-ți bați capul cu ce va fi mai departe. Ideea este că trezirea ta de azi îți dă o șansa reală la viață. Realizezi asta? Poate tot cu ea, poate cu o altă femeie, va rămâne de văzut, cum va vrea Dumnezeu mai departe. Dar, ia gândește-te, cum era dacă nu ai fi trăi niciodată momentul ăsta. Să te vezi pe tine, în trecut, și să nu te placi. Nu crezi că asta-ți dă puterea de a fi un alt om de acum încolo? De a avea altfel de relații mai departe? De a-ți privi femeia iubită cu alți ochi? Indiferent cine va fi ea… Daniel, think about it!…
— Nu prea m-am gândit așa. Durerea asta și disperarea mă sufocă! Au preluat cu totul controlul și nu prea am mai avut timp să mă gândesc la altceva. Muțumesc.
Durerea și disperarea din unele zile aproape îl paralizează, nereușind să-și găsească sensul, mai departe, fără ea. Casa, în care ar fi trebuit să-și găsească liniștea și odihna, devenise, acum, un fel de închisoare a deznădejdii în care se cufundase. Nu mai are energie să vorbească despre ceea ce simte, evitând întâlnirile cu cei cunoscuți și orice discuții care ar fi putut redeschide acest subiect. Cu Irina și soțul ei mai schimbă uneori mesaje, ei fiind printre puținii care înțeleg că, în clipele astea, cuvintele nu se mai vor rostite cu glas tare. Că aproape îl dor fizic… Ar vrea să scape de tot ceea ce simte, de usturimea și arsura care îi pârjolesc sufletul, de dorul care îl mistuie, de toate amintirile care-l chinuie neîncetat, dar cel mai mult și mai mult ar vrea să se elibereze de vină și regrete. Îl prevenise Irina că va trece prin toate aceste etape, dar nu crezuse că vor fi atât de grele. Își amintea cum îi povestea de ceea ce trăise și ea, cu ani în urmă, și cum reușise să se întoarcă la lumină și să-și regăsească liniștea în viață. Când era mic, obișnuia să-și lase grijile și fricile în mâinile Domnului, să se roage Lui cu credință. Cu timpul, însă, a uitat să mai vorbească cu El, s-a lăsat din ce în ce mai prins de tumultul vieții cu ale ei suișuri și coborâșuri și a început să se lupte singur cu evenimentele și oamenii din viața lui. A crezut că se va descurca și că va face față la tot ce vine peste el. Până acum…
“Doamne, iartă-mă! În bunătatea și iubirea Ta de oameni poate ai să poți să mă ierți, că eu nu reușesc… și nici ea nu văd cum să mă ierte vreodată… Nu știu cum să trăiesc mai departe cu regretele astea, cu toată vina pe care simt că o port după mine, în fiecare clipă.”
Ochii îi joacă în lacrimi, privirea încețoșată căutând alinare în icoana din fața lui. Într-un gest de disperată renunțare la tot ce crezuse despre el până acum, genunchii se îndoaie și lasă la pământ, odată cu capul plecat, și durerea și amărăciunea ultimelor zile, frământarea nopților de nesomn, remușcările sfâșietoare care-l torturau neîncetat. Plecat în fața vieții cu ale ei suișuri și coborâșuri, îngenuncheat în fața Domnului, sufletul lui, eliberat din lanțurile deznădejdii, se ridică încet în lumina caldă a iubirii și iertării divine.
Coboară mâna peste frunte, vrând parcă să dea la o parte negura gândurilor amare, își șterge ochii de lacrimile încețoșate și ridică privirea cu speranță. O rază de soare traversează biserica scăldând-o într-o lumină delicată, ușor străvezie, care se revarsă pe icoana din fața lui. Inima i se strânge într-o zvâcnire nouă, ca și cum acum ar începe să bată din nou, pulsând viața din el, hrănindu-l cu speranță, iubire și credință.
Comentarii (0)
Grăbit, deschide ușa de la intrarea în bloc, cu o mână trăgând după el ultimul sac, îndesat cu lucrurile lui. Îl scutură de zăpada pufoasă și rece, zâmbind bucuros:
Și dacă îmi vine să plâng, plâng până-mi trece. Și dacă îmi vine să plâng, plâng. Atunci când sunt singură, eu și gândurile mele. Plâng până-mi trece, până adorm și uit
Scrisoarea unei femei care s-a despărțit de iubitul ei. Îndemn pentru toate femeile care au trecut prin asta De curând m-am despărțit de prietenul meu, după o relație de
Eleganță Îngrijește-te, dar nu o face de dragul altora sau pentru a atrage privirile bărbaților! Fă-o pentru tine! Apoi ocupă-te și de atitudine, citește pentru a învăța
„Mămicuţă dragă, Te iubesc atât de mult că nu îţi poţi imagina. Chiar dacă uneori ne certăm sau nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, eu te iubesc chiar şi atunci. Si