Ochii care nu se văd se uită
Amintiri, Istorioare
Favorite
Știi încercam mai deniauri să adorm, și nu mi s-a primit, gîndurile imi invadau creirul ca un izvor însetat de apă, mă gîndeam de ce oare gîndurile mele mereu au fost mai fluiente și mai clare decît frazele pe care le rosteam, de ce ele mereu au o putere așa de mare în mine, și nu produc același efect în exterior... să știe cineva oare, ce gîndesc, s-ar supăra, sau s-ar minuna, sau ar zice –
ce....?
da nu cîștig mereu, dar imi place să merg pînă la capăt, chiar dacă finalul nu- mi va plăcea, deoarece fericit m-a făcut mereu drumul pe care l-am parcus, și nu punctul final, știu că am fost în stare să traversez drumul, că am învățat ceva, și știu ce-mi doresc mai departe, dar oare de ce imi propun așa de multe scopuri, ca să le realizez? pentru a ascunde golul pe care îl am în mine și nu știu cum să-l umplu? Dar ideia e că știu cum să-l umplu dar nu-mi ajunge curajul să-l fac, poate asta este, nu înțeleg de ce imi pun atîtea întrebări, oare ca să mă cunosc pe mine, dar mă cunosc, și asta înseamnă că încă nu sunt pregătit să fac pasul care mă ține țintuit pe loc.. și oare cînd îl voi face?...
Se spune ca să primești ceva, trebuie să dăruiești, să te dăruiești pe tine însuți, total, fără margini, fără scopuri ascunse, dar oare suntem noi în stare de așa ceva, sigur că da, și oare cînd?...
Am ieșit cîteva minute în urmă pînă afară să privesc cerul înstelat, întotdeauna imi va plăcea cerul de la țară, el mereu va avea o frumusețe și o linește aparte, el este diferit de cel de la oraș, deoarece acolo nu se vede și nu se simte, zgomotul îl îneacă, și- l aruncă în beznă, doar la țără el este viu, puternic, și frumos, cu sunetul gîzelor care zboară și cîntecul greierașilor undeva îndepărtare, care inundă și crează o atmosferă de linește sufletească....
Da citind aceste rînduri te-ai plictisit deja, așa aș zice și eu în locul tău, scriu un monolog, la care cunosc răspunsurile fiecăruia dintre noi, scriu pentru că doresc să mă eliberez, de tot ce nu-mi face bine, dar totodată nu doresc să l-as povoara pe care o port pe umerii altora, nu doresc să condamn pe nimeni, și nici să învinuiesc pe cineva, fiecare din noi este creatorul propriului destin, Dumnezeu ne trimite în cale oameni anumiți, în momentele potrivite, și fiecare are un drum de mers, și o misiune de îndeplinit, și nu plecăm pînă nu o ducem cu bine la bun sfîrșit...
Și pînă la urmă zic, de ce oare eu mă complic așa de tare, dacă întotdeauna este o cale ușoară, aceea de abandana, și înțeleg, nu este pentru mine pur și simplu, a lăsa ceva sau pe cineva, înseamnă a te pierde în mulțime, nu sunt dependent de lucruri, nici de oameni, dar sunt însetat de viață, căci de lucru m-am cam săturat...
Comentarii (0)
Am avut un vis, o fantezie desprinsă parcă din realitate sau poate o dorință cu o durată ce pare a cuprinde o întreagă viață... O iubire căutată, așteptată sau pierdută?
Credeam că avem șanse pentru un viitor fericit împreună, dar în cele din urmă nu a fost să fie. Te iubescdin toată inima mea, și tocmau de aceea a trebuie să mă
Era să ne certăm odată, era ineminent și ne-am certat în scris și ne-am supărăm unul pe celălalt, doar cei mai puțin încăpîțînați v-or munci mai departe la vre-un vis,
Bună D., știi eu poate nu am fost un prieten destul de bun, uneori nu am fost destul de curajos, nu foarte bun în lucru și nici la ore nu avem cele mai bune rezultate,
Draga mea viață, Mă gîndesc tot mai mult la tine și încerc să te apreciez. Întîi te-am văzut ca pe o mamă care mă hrănea cu tot ce aveam nevoie dar care atunci cînd
Bună frumoasa mea Sofia, îți scriu de undeva departe poate dintr-o amintire, și nuștiu dacă ți le voi trimite-o vreodată. Știu și am înțeles de la început că am multe
Am avut un vis, o fantezie desprinsă parcă din realitate sau poate o dorință cu o durată ce pare a cuprinde o întreagă viață... O iubire căutată, așteptată sau pierdută?
Credeam că avem șanse pentru un viitor fericit împreună, dar în cele din urmă nu a fost să fie. Te iubescdin toată inima mea, și tocmau de aceea a trebuie să mă
Era să ne certăm odată, era ineminent și ne-am certat în scris și ne-am supărăm unul pe celălalt, doar cei mai puțin încăpîțînați v-or munci mai departe la vre-un vis,
Bună D., știi eu poate nu am fost un prieten destul de bun, uneori nu am fost destul de curajos, nu foarte bun în lucru și nici la ore nu avem cele mai bune rezultate,
Draga mea viață, Mă gîndesc tot mai mult la tine și încerc să te apreciez. Întîi te-am văzut ca pe o mamă care mă hrănea cu tot ce aveam nevoie dar care atunci cînd
Bună frumoasa mea Sofia, îți scriu de undeva departe poate dintr-o amintire, și nuștiu dacă ți le voi trimite-o vreodată. Știu și am înțeles de la început că am multe