Omul

Dragă Emil,

Mi-e dor să te văd şi să te îmbrăţişez. Aş vrea să mă întâlnesc cu tine şi cu doamna într-un spaţiu fără oameni şi să trăim împreună câteva clipe bucuria orizontului vizual pe care o trăiesc sfinţii şi copiii. De altfel, Sf. Augustin spune că adevărul este ceea ce se vede. Este evident acest lucru, fiindcă în afară de acest spaţiu limitat se desfăşoară plăsmuirile închipuirii şi speculaţiile goale de adevăr ale raţiunii, ducătoare la nimic, chiar dacă uneori sunt relativ utile.

Permite-mi să afirm că semăn cu tine, cu deosebire că tu practici o sinceritate nelimitată, în timp ce îndrăznelile mele sunt mărginite de credinţe, de care nu mă pot detaşa. Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte, în afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ. Totuşi, vreau să spun unele lucruri şi despre om. Vreau să scriu o lucrare în cinci volume intitulată OMUL.

Vol. I. Problemele omului (Omul ca fiinţă întrebătoare şi căutătoare de soluţii utile, dar neadevărate. În întrebările fundamentale şi în toate celelalte, am să încerc să expun soluţii aleatorii, aporii şi rătăciri. Omul autonom nu poate depăşi soluţia utilă şi paradoxul).

Vol. II. Sistemele (Încercările omului de a cuprinde logic întregurile, mişcându-se paralel cu ele, fiind permanent incapabil să descopere, fără har, unităţi reale).

Vol. III. Stilurile (Windelband afirmă că filosofie – ca şi cum aceasta ar fi mare lucru – n-au făcut decât grecii şi, deci, europenii. Eu cred că stiluri n-au decât europenii – deşi nici aceasta nu-i vreo ispravă. Am să încep cu apolinicul şi dionisiacul grecesc, trecând prin toate stilurile cunoscute până azi în spaţiul european).

Vol. IV. Disciplinele (Ştiinţele naturii, în cap cu matematica. Dacă matematica nu este nici justă, nici injustă, ci comodă mintal, cum spune Poincaré, ce s-ar putea spune mai mult de ştiinţele experimentale, tot atât de utile şi de neadevărate ca matematica? Omul caută, bineînţeles, căutarea ne fiind o cale spre adevăr, soluţii care să-l scoată din captivitatea naturii şi comunităţii. Este permanent mişcat de iluziile progresului. De altfel, întrebările, căutările şi soluţiile nu-i aparţin, fiind predeterminări. Şi-nchipuie că este descoperitor, inventator şi chiar creator. Mă gândesc la formula din Sofistul, după câte mi-amintesc, în care se spune: „Zeul este creator şi omul imitator”).

Vol. V. Dogmele (în această sferă „calea omului este înlocuită cu calea Domnului” (Bossuet). Certitudinea este vehiculată de credinţa în adevărul venit de sus. Perspectiva istorică ne arată că alt adevăr nu există. Devenirea? „Amestec de abator şi bal”, cum bine afirmi tu).

Ţin să-ţi mulţumesc pentru nemeritatele aprecieri privind persoana mea, din La Nouvelle Revue Francaise.

Te asigur de nestrămutata mea prietenie, iar doamnei să-i transmiţi omagiile mele.

P.S. Am o dorinţă, să cumperi garsoniera mea, fiindcă nu vreau să mor chiriaş: poate să-ţi servească vreodată la venirea ta în Bucureşti, împreună cu doamna. Este în centrul Bucureştiului, lângă Cişmigiu. Într-o proprietate a lui Cioran nu mă simţ chiriaş.

Petre Tuţea, Str. Episcop Ambrozie nr 2-4 et. VIII, ap. 49, sect. 1 Bucureşti