Blestemul Mancurtului și Să zbor

🔥 Blestemul Mancurtului 🔗

🌬️ În stepă vântul urlă surd,
Purtând ecouri din trecut ⏳,
Dar cine-și amintește azi
De sângele vărsat demult? 🩸

🤕 Un om, legat, fără trecut,
Cu fruntea arsă de pustiu ,
Nu știe-n visul lui pierdut
Ce-a fost cândva, ce-ar fi fost viu.

🔗 Pe frunte, pielea s-a lipit,
Un jug nemilos l-a frânt,
Și-n gândul lui a răsărit
Doar ce-i impus, doar ce i-au spus.

🗣️ Cuvintele-s străine-acum,
Și limba-i parcă ruginie ⛓️,
Nici mama-n somn nu-l mai alintă,
Nici dorul nu-l mai înfioară.

🚶‍♂️ E slugă-n lanțuri nevăzute,
Un trup ce merge, fără țel,
Un vas umplut cu vorbe crunte,
Un chip pierdut în adevăr.

❓ Nu știe cine l-a născut,
Nici cine l-a vegheat în leagăn 🛏️,
Dar știe bine un singur gând:
Să asculte, să tacă, să tragă.

🏜️ Pustia râde printre dune,
Iar stelele l-au părăsit ✨,
În ochii lui adânci și tulburi
Doar umbre moarte s-au topit.

🌙 Dar noaptea uneori se-arată
Un vis ce-l face să tresară,
O voce blândă îl cheamă iară,
Șoptindu-i: "Fiulei, te-ai rătăcit!" 💔

⚔️ Se zbate-n visul său hain,
Se-nfruntă singur cu destinul,
Dar jugul strâns îl ține-n chin,
Îi leagă mintea și suspinul.

🌄 Pășește-n zori ca un străin,
Nu-și amintește visul plâns,
În ziua nouă ce-o să vină
Va fi doar umbra ce s-a stins.

👤 Și astfel pas cu pas se scurge
Un suflet șters, un om uitat,
Un mancurt fără rădăcini,
Ce n-a mai fost, ce n-a urmat.

🌬️ Dar vântul tot își poartă jalea,
Și-aduce șoapte din trecut,
Sperând că-n zori, din colivia-i,
Se va trezi un om pierdut.

🔔 Iar dacă glasul lui se frânge
Sub lanțul vremii, sub tăcere,
Poate-ntr-o zi, în altă lume,
Își va striga numele-n cer. 🌌

🕊️ Să Zbor ✨

⛰️ M-am ridicat pe vârf de vis,
Cu aripi ce n-au fost croite 🪽,
Dar vântul tainic mi-a promis
Că cerurile-s neclintite. 🌤️

🎒 Am aruncat povara grea,
Din pieptul meu crescut-au stele ⭐,
Și am pășit spre lumea mea,
Lăsând în urmă dor și rele.

🌫️ Pământul s-a topit în ceață,
Iar norii mi-au deschis un drum,
Ca un ecou pierdut în viață,
Mă strigă gândul meu postum.

🕊️ Să zbor! Să simt! Să fiu lumină! ✨
Să nu mă tem, să nu mă frâng!
Să fiu un murmur ce lin se-nclină,
Sau un cuvânt purtat de vânt. 🎶

💙 Mi-e dor de zări nemărginite,
De cerul pur, de-albastrul sfânt,
De clipe dulci, nevinovate,
Ce nu se-ntorc, dar le mai simt. 🎵

☀️ Iar dacă zborul mi se frânge,
Și n-am să mai ajung la soare,
Să știi că-n mine încă plânge
      Un vis ce mă-nalță și mă arde.  💔

🔥 Dar nu mă tem! Chiar de m-aș stinge,
Și aș cădea în larg pustiu,
Un gând mereu o să mă-nvingă:
Am fost o clipă… pe pămînt! 🌟