Jasper DeWitt – Pacientul Recenzie
23.07.2023 318 0 admin1

Jasper DeWitt – Pacientul Recenzie

---
Favorite


Jasper DeWitt – Pacientul
Editura: Litera
An apariție: București 2020
Titlu original: The Patient 
Nr. Pagini: 287

Câteva zile bune am pândit momentul oportun să mă pot bucura de această carte a cărei descriere m-a intrigat și mi-a trezit interesul și adevărul este că am savurat-o din plin, mai precis trei sferturi din ea, căci finalul mi s-a părut grăbit și cu o schimbare de peisaj care se dorește a fi de efect, dar alterează destul de mult percepția finală asupra cărții. 


De ce? Ajung imediat și acolo.


Parker este un tânăr medic psihiatru, extrem de bine școlit dar complet nepregătit în fața cazului pe care îl întâlnește în cadrul spitalului unde se angajează. 


Joseph M., cunoscut sub numele de Joe, este închis de mai bine de 20 de ani într-o cameră uitată a spitalului, de unde nu iese niciodată, iar singurele persoane cu care intră în contact sunt cele 2-3 cadre medicale  desemnate să îi schimbe așternuturile sau să îi aducă mâncarea.
Parker face tot posibilul, încălcând chiar regulile impuse, pentru a ajunge să aibă acces la dosarul medical al pacientului care îl intrigă și despre care află în treacăt doar povești terifiante.


Joe își terorizează terapeuții, infirmierele, gardienii, pe mulți dintre ei reușind să îi împingă până în pragul sinuciderii, motiv pentru care contactul limitat cu acesta pare a fi singura soluție posibilă.


La prima vedere, Joe pare coerent, rațional și charismatic și cu fiecare ședință de terapie desfășurată, Parker ajunge să creadă că există un întreg complot la mijloc, pentru a-l ține pe Joe încarcerat.


Modul alert în care este redată acțiunea, stilul extrem de bine ancorat în trăirile umane, creionarea personajelor și a poveștii din spatele lor, reușesc să te ademenească cu ușurință și să te mențină captiv între paginile cărții. Autorul alternează pasaje care descriu acțiuni deviante, trăiri tumultoase ale personajelor, cu deducții logice cu caracter cognitiv-comportamental, transformând romanul într-un scenariu de film extrem de tentant. 


Mi-am dat seama din timp că finalul riscă să mă dezamăgească pentru că observam cu stupoare cum scade numărul paginilor și cele rămase nu păreau suficiente ca să mențină ritmul cu care mă obișnuisem și să confere totodată un final plauzibil și de efect.


Nota supranaturală cu tentă horror pe care autorul o atribuie ca explicație pentru a justifica comportamentului pacientului, perturbă scenariul logic și bine documentat pe care îl urmase mare parte din carte. 

Nu intenționez să intru în detalii specifice pentru că deja, îmi dau seama, că este posibil să fi stricat elanul unor cititori care au în plan lecturarea acestui roman. Dar nu asta îmi este intenția, dimpotrivă, cred ca merită citit pentru intriga și tensiunea pe care reușește să o creeze, pentru tipologia personajelor alese și pentru stilul direct și totodată intim, în care este relatată. 


Aștept cu interes următoarea carte a lui Jasper DeWitt pentru că stilul său chiar are capacitatea de a capta interesul cititorului. Până atunci, mă bucur că am lecturat-o pe aceasta.


Comentarii (0)
Add comment
Lasă un coment

Mihai Eminescu - Biografie pe scurt
Biografii despre oameni celebrii pe scurt - Mihai Eminescu Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850 în satul Ipotesti din Moldova, în prezent parte a României.
"Inima cărților: Cele mai frumoase citate despre cărți și lectură"
"Dragostea nu înseamnă doar a găsi pe cineva cu care să trăiești. Este vorba despre a găsi pe cineva care îți face să trăiești mai mult." - Vi Keeland
Nina Ștefan - Războiul sufletului
– Tu cine ești? – Un copac. – Al cui? – Privit de jos sunt al cerului, dar privit de sus sunt al pământului. De sus mă țin razele soarelui, iar de jos mă țin rădăcinile.
În acel an sângeros ...
În acel an sângeros de ani de zile, uneori mă târâsem dintr-un pat de spital. Mi-am dat cu lopata resturile și cioburile și mi-am reconstruit scheletul. Și mă fur de la
Întânire
Întânire
Întânire
30.10.20 Scrisori din cărți
La apusul pubertăţii, când încă nu mijiseră zorii adolescenţei, în această zonă crepusculară a vieţii, Liiceanu se întâlneşte cu propriul trup. Experienţa
Argument
Argument
Argument
30.10.20 Scrisori din cărți
Nu ştiu dacă „Scrisori către fiul meu” este într-adevăr o culegere sau doar texte care aparţin genului epistolar, peste care pluteşte un stil eclectic. Amintirile se

лучший сайт где можно скачать шаблоны для dle 12.0 бесплатно