
Dor de tine
---
Favorite
Nu...n-am să dau vina pe tine...singură în noapte îmi şterg şi lacrima şi ale nimănui suspine...e vina mea că am crezut în fericire...în şoapte trecătoare ca timpul ...de iubire...am presărat pe ele amăgitoare vise...şi amt cules dureri pustii căzute în abise...în inima mea frântă de jar mocnit cuprinse...
Nu...n-am să dau vina pe tine...că toate clipele s-au scurs prea repede în clepsidră prin timpul care vine....e vina mea că am sperat că şi o clipă poate deveni eternitate...şi am uitat că dincolo de tot şi toate...şi luna visătoare şi soarele ei cald se îmbrățişează doar o clipă în asfințit...şi apoi rătăcitori pe drumul lor ...se pierd din nou...aşa cum e ursit...
Nu...n-am să dau vina pe tine...şi rănile adânci se mai pot transforma... cândva... în cicatrici uitate...e vina mea că am crezut că tu vei fi o alinare prin timpul care trece şi peste tot ce doare...şi am uitat din nou că omul ca şi anotimpul este mereu la fel într-o schimbare...
Nu...n-am să dau vina pe tine...că îmi doream să-ți fiu alături la greul vieții şi la tot ce-i bine...să împărțim egal la jumătate şi lacrima ce curge şi şoapta de iubire ce-n suflet ne ajunge...şi a inimilor noastre sublimă fericire ce timpul care trece nu poate o să alunge...e numai vina mea că am avut încredere în tine...e lecție de viață...semeni iubire ...culegi dezamăgire....dar dincolo de ele...credința mea mai poartă în suflet...o ultimă speranță...că sufletul pereche mi-e destinat ...cândva... sau poate în următoarea viață....
Comentarii (0)
—“moșule, cred că a venit timpul să-ți scriu și eu. nu știu ce să-ți cer prima dată. poate că sunt prea multe lucruri care îmi vin în minte. aș începe prin a-ți
Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare,
Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea.
POVESTE DE APRINS IUBIREA – Episodul 1 — Nu știu cum să trăiesc fără ea… nu reușesc să mi-o scot din mine. Irina îl privește în tăcere, ascultându-i durerea care strigă

—“moșule, cred că a venit timpul să-ți scriu și eu. nu știu ce să-ți cer prima dată. poate că sunt prea multe lucruri care îmi vin în minte. aș începe prin a-ți

Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare,

Dragă străină, ştiu că am promis sufletului, copilului, mie, ţie, că aceea a fost ultima scrisoare, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte. Dar nu le pot opri pe acestea.

POVESTE DE APRINS IUBIREA – Episodul 1 — Nu știu cum să trăiesc fără ea… nu reușesc să mi-o scot din mine. Irina îl privește în tăcere, ascultându-i durerea care strigă