Lista lui Schindler
---
Favorite
Lista lui Schindler are acest episod: prizoniera morții joacă nocturna lui Chopin la aniversarea zilei de naștere a comandantului, iar cea supusă de arta unui pianist este de acord să-i salveze viața. Acest episod se bazează pe evenimente reale: prizoniera, care își datora viața nocturnului lui Chopin, a fost celebra pianistă evreiască Natalia Karp.
În timpul războiului, ea și sora ei au fost în ghetoul tarnuvian. Evadarea părea să fie singura cale de ieșire, iar surorile împreună cu doi prieteni s-au adunat pentru a ajunge în secret la Varșovia, iar de acolo să alerge în Slovacia vecină. Ca urmare, toți cei patru cu acte false pe mâini au fost capturați de Gestapo și trimiși în lagărul de concentrare Plashuv, situat lângă Cracovia.
Surorile au fost condamnate la moarte și lăsate în buncăr până la executarea pedepsei. Cât de mare a fost surpriza lor când Natalia a fost prescrisă să apară la ziua de naștere a comandantului taberei Amon Goethe. Printre prizonierii din lagăr era cunoscut pentru cruzimea sa inumană - în contul său erau 10 mii de evrei. Și a fost și un fan extraordinar al muzicii clasice, iar de ziua lui, 9 decembrie 1943, Natalia a primit ordin să îi facă o ′′ surpriză muzicală ".
′′ Frizerul mi-a întins părul Natalia și-a amintit ani mai târziu, ′′ și am fost eliberat din buncăr la vila comandantului Goeta. Când am fost adus, sărbătoarea era deja în plină desfășurare: oaspeții eleganți au băut vin și au declarat sănătate în cinstea vinovatului sărbătorii - comandantul, învelit în uniformă de paradă albă. M-am speriat mortal pentru că nu am mai cântat la pian de aproape patru ani - de la începutul războiului. Aveam degetele amorțite până atunci și abia îndoite, dar a trebuit să mă așez pentru instrument - era singura șansă de supraviețuire!"
În ciuda distracției care a domnit în vacanță, Natalia a decis să joace nocturna do-diez minoră preferată de Chopin, plină de tristețe profundă, care reflecta starea sufletului ei. ′′ Ce se va întâmpla!" a decis blestemat.
- Ei bine, joacă, Sarah Goet a comandat.
′′ Sarah ′′ - exact așa au numit naziștii evreice. Când a început să joace, Natalia se aștepta ca Goet să scoată o armă și să o împuște. Dar după ce am jucat până la capăt, am auzit cum în domnia tăcerii Goet pronunța nepăsător în direcția ei:
- Va rămâne în viață!
După ce a auzit aceste cuvinte, Natalia, îndrăznește, a întrebat:
- Și sora mea?
- Și ea, - a fost de acord cu stingerea.
De atunci, surorile au considerat această zi-9 decembrie 1943-o nouă zi de naștere, pentru că au reușit miraculos să supraviețuiască.
În anii 1950 Natalia Karp a turnat cu succes Europa cu Orchestra Filarmonicii London. Am venit în Germania cu concerte. În următorii 20 ani, ea a susținut sute de concerte pentru Forțele Aeriene, acompaniate de Orchestra Simfonică Londra.
În 1967, Salvatorul evreilor din Cracovia, Oscar Schindler, a primit Premiul Martin Buber. Deși Natalia nu era pe lista lui Schindler, a fost invitată la ceremonie. A jucat aceeași nocturnă care i-a salvat viața - înainte de a muri minor. A urcat pe scenă, ca întotdeauna - purtând o rochie cu mânecă scurtă deschizând numărul ′′ A27407′′ la îndemână - astfel încât toată lumea să-și amintească și să știe: a reușit să supraviețuiască indiferent de situație.
Comentarii (0)
Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare,
Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum.
Când a ajuns în faţa unei alegeri înfiorătoare, aceea de a arde de viu, sau a cădea de la o înălţime de peste 5.000 de metri, sergentul Nicholas Alkemade a decis că o
Aceasta este o poză faimoasă. Are chiar și propriul ei nume - Il Bacio della Morte, „Sărutul morții”. Și are și ea o poveste. Poza a fost făcută pe 12 mai 1957 în orașul
„Acum nouă ani, credeam ca nu te iubesc, însă... acum am aflat că te iubeam prea mult.” Acum nouă ani credeam ca nu te iubesc însă... acum am aflat că te iubeam prea
„Mămicuţă dragă, Te iubesc atât de mult că nu îţi poţi imagina. Chiar dacă uneori ne certăm sau nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, eu te iubesc chiar şi atunci. Si
Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare,
Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum.
Când a ajuns în faţa unei alegeri înfiorătoare, aceea de a arde de viu, sau a cădea de la o înălţime de peste 5.000 de metri, sergentul Nicholas Alkemade a decis că o
Aceasta este o poză faimoasă. Are chiar și propriul ei nume - Il Bacio della Morte, „Sărutul morții”. Și are și ea o poveste. Poza a fost făcută pe 12 mai 1957 în orașul
„Acum nouă ani, credeam ca nu te iubesc, însă... acum am aflat că te iubeam prea mult.” Acum nouă ani credeam ca nu te iubesc însă... acum am aflat că te iubeam prea
„Mămicuţă dragă, Te iubesc atât de mult că nu îţi poţi imagina. Chiar dacă uneori ne certăm sau nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, eu te iubesc chiar şi atunci. Si