"Călătorul Timpului" - MsgBrains.Com
Filosofăm
Favorite
"Călătorul Timpului"
Într-un colț de lume, ascuns și tăcut,Unde stelele șoptesc povești din veacuri,
Acolo merg, călător fără drum,
Să caut ecoul tainic al unor doruri sacre.
Trecut-au vremuri, visuri și dureri,
Ca râuri ce curg în zori de ziuă,
Și-n urma lor, doar umbre de tăceri,
Pe suflet mi-au lăsat, ca o pecete vie.
Călătorind prin clipe ce s-au stins,
Mă-ntreb adesea, unde se duc visele?
Ce umbre de lumină ne-au atins,
Și-n ce abis de timp se-ascund destinele?
Pe cerul nopții, stelele se-aprind,
Și-n licărirea lor, zăresc fragmente
Din alte vieți, ce-n zborul lor se prind,
Într-o dansare cosmică, fără regrete.
Din valuri de tăcere îmi țes visuri,
Și din lumină, pânze de dorință,
Să-mi leg destinul de-al vremurilor fir,
Să regăsesc în tot, adânca-mi conștiință.
Căci călătorul timpului sunt eu,
Prin spații vaste, într-o eternitate,
Și în adâncul inimii port greu
Misterul vieții, far' de identitate.
Dar chiar și-n umbra grea a îndoielii,
Lumina unei stele îmi zâmbește,
Și-n freamătul tăcut al veșniciei,
Renaște-n mine visul care crește.
Să fiu un dor, un cântec, un fior,
Să mă topesc în marea de uitare,
Și să renasc, purtat de al iubirii nor,
În fiecare clipă, ca o adiere.
Ce răspuns voi căuta, la ce-ntrebare?
Mă-ntreb mereu în lunga mea călătorie.
E viața un mister, o simplă întâmplare,
Sau e o cale către-a inimii armonie?
Căut-am oare sensul ce dă vieții
Un rost adânc, ce-n veci nu se destramă?
Ori e doar dorul nemuririi-n fețele cetății,
Ce-n inimă-mi sădește taina ce mă cheamă?
Voi afla vreodată, într-un sfârșit de drum,
De ce iubirea naște-atâta dor și pace?
De ce eternul vis, în zborul său postum,
Se-mprăștie în lume, să nu mai plece?
Și-n căutarea mea prin timp și spațiu,
Răspunsuri poate n-or veni deodată,
Dar voi păstra în suflet, fără preț, prețios tezaur,
Căci călătoria însăși e răsplata căutată.
Și-n fiecare stea ce strălucește blând,
Și-n fiecare vis ce-n noapte mă-nfășoară,
Voi regăsi fiorul căutării, sfânt,
Și voi trăi eternitatea clipei care zboară.
Comentarii (0)
Ode to Rest În zori de zi, sub soarele răsărind, Cu munca grea începe să rostogolească roata, Dar când tăcerea nopții își întinde mantia, Și liniștea apasă,
A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între
Top Șapte poezii de dragoste de Mihai Eminescu Atât de fragedă „Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele
Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare,
Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum.
Știi că azi am fost frumoasă? Azi am fost frumoasă, iubitul meu, dar tu nu m-ai văzut. Azi mi-a fost soare în suflet, dar mi-ai fost și tu. Sunt seri în care miroase a
Ode to Rest În zori de zi, sub soarele răsărind, Cu munca grea începe să rostogolească roata, Dar când tăcerea nopții își întinde mantia, Și liniștea apasă,
A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între
Top Șapte poezii de dragoste de Mihai Eminescu Atât de fragedă „Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele
Prieten bun Stau pe covorul verde al ierbii și privresc albastrul cerului. Atlasul norilor de puf se trsnsformă în caligrafii spațiale, rapide grăbite , amăgitoare,
Draga mea prietenă, îmi pare rău că îţi scriu prima scrisoare acum , aşa. Ceea ce ţi s-a întâmplat m-a determinat să-ţi scriu. Ţin să precizez că ţi-aş fi scris oricum.
Știi că azi am fost frumoasă? Azi am fost frumoasă, iubitul meu, dar tu nu m-ai văzut. Azi mi-a fost soare în suflet, dar mi-ai fost și tu. Sunt seri în care miroase a